0
0
Poate părea un clișeu, însă este sintagma cea mai potrivită pentru a descrie starea de fapt a vieții publice românești și, mai ales, viitorul acesteia. De 25 de ani încoace – adică, practic, de un sfert de veac! – vedem cum în țara noastră încap două Românii, prima compusă din beneficiari ai sistemului și cealaltă din pioni ai acestuia. Beneficiarii sunt cei care dețin conexiuni în lumea politică și care o alimentează prin afaceri cu bani de la stat, pentru ca apoi, cu aceiași bani sifonați, să întrețină canale media care să le albească imaginea – acesta fiind singurul canal de comunicare între cele două Românii. Pionii sunt(em) restul…
Și pentru că tot a venit vorba despre falia din societate și despre rolul și puterea media în acest angrenaj, cred că am găsit soluția pentru a umaniza, cel puțin, realitatea care ne înconjoară. Și cred că vreau să schimb titlul acestui articol. Așadar:
JURNALIȘTII AR TREBUI SĂ INTRE ÎN POLITICĂ!
…bun. Acum că avem și un titlu care cred că poate capta atenția cititorilor, să vedem care sunt premisele și beneficiile acestei soluții:
În momentul de față, așa-zisa clasă politică, precum și o bună parte din „motorul” său financiar, sunt decimate de către sistemul judiciar. Chiar dacă, atunci când se va așterne liniștea, iar iureșul dosarelor penale se va fi sfârșit, nu vor înfunda cu toții pușcăriile, credibilitatea actualilor politicieni va fi fost de mult consumată – nu că acum ar fi prea mare – și vom avea de a face cu un vid de cadre în această zonă. Ceea ce deosebește actualul purgatoriu de precedentele tentative de „primenire” este faptul că, pe de-o parte, această acțiune este pornită din afara castei actuale, iar, pe de altă parte, acum nu vor mai rămâne în picioare nici copiii de mingi (a se citi moștenitorii, urmașii sau viitorul conservării puterii și influenței în aceleași mâini). În același timp, pilonii de susținere financiară sunt și ei loviți din toate părțile, dar cum am observat că în destule cazuri aceștia se cam confundă cu zona politicului la nivel de oameni, iar fundamentul existenței lor nu este bazat pe încrederea populară, ar exista premisele necesare să apreciem că, în cazul lor, regenerarea va fi puțin mai facilă.
Astfel, singura tagmă care ar putea trece aproape nevătămată atît prin filtrul justiției cît și prin cel al încrederii populare va fi cea a jurnaluștilor, care deja de cîțiva ani buni și-a asumat rolul de formator de opinie, mai degrabă decît cel de exponent al evenimentelor. În același timp, jurnliștii de pe meleagurile mioritice se bucură atât de încrederea (mai mult sau mai puțin materială) a ”mediului de afaceri” amintit mai sus, cât și de sprijinul (mai mult sau mai puțin necondiționat) al ambasadelor statelor alături de care România se află în diverse parteneriate – formale sau informale. De asemenea, schimbarea de linii ar fi una cât se poate de naturală, deoarece ori de câte ori cineva deschide un ziar sau pornește televizorul se distinge un val de partizanat și militantism politic mai devotat și famboiant decât cel al politicienilor. Se poate afirma, fără nici o urmă de patetism, că jurnaliștii sunt net superiori politicienilor atunci când vine vorba de a sprijini un curent politic și, mai ales, atunci când vine vorba de combaterea sau chiar linșarea adversarului. Ca un argument pertinent se poate observa rolul decisiv jucat de către mass-media românească în ultimele două evenimente politice impotante din țară: aducerea la putere a USL și alegerile prezidențiale din toamna anului trecut. Firește că toate acestea nu ar fi fost posibile fără premise reale, însă contribuția jurnaliștilor în succesul și, respectiv eșecul actorilor politici a fost una determinantă. Din păcate, consecința a fost divizarea profundă a opiniei publice românești și crearea unei falii foarte greu de închis în societate. Și, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, se poate observa cu mare ușurință că aceiași jurnaliști care au contribuit la transformarea jocului politic în război nu fac nici cel mai mic gest pentru a reveni la normal și pentru a reveni la o stare de fapt normală. Ba dimpotrivă, încearcă să remodeleze normalul, pentru a menține aceste poziții complet artificiale și nefirești vandabile și, automat, profitabile pentru buzunarele proprii.
Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care ar fi oportun ca jurnaliștii să le ia locul actualilor lideri politici compromiși în marea lor majoritate. Cred că acesta ar fi momentul perfect pentru a se începe repararea răului făcut în toți acești ani și pentru ca strădania, imaginea și toate celelalte resurse investite în divizarea socială să fie folosite cu un scop constructiv. În caz contrar, distinșii formatori de opinie, mogulii, varanii, securiștii, soneriile, acoperiții, coloneii, tonomatele, răspopiții, bătăușii, nașii, cocoșii, ardeii umpluți și maeștrii pe care avem onoare de a-i urmări în fiecare seară vor risca să rămînă fără obiectul principal al muncii lor, iar în acel moment, toată credibilitatea, notorietatea și persuasiunea de care dau dovadă nu va mai valora doi lei vechi.
Acum, dacă mă gândesc bine, parcă tot primul titlu era mai potrivit…
Laurențiu Arhip – Colaborator News Diaspora
