0
0
„La lucru, tovarăşi, avem de clădit socialismul!” – spunea el în ultima replică. Finalul era grandios: se urca în remorca unui tractor şi, cu şapca fluturând în mână, se pierdea în zare. Ba chiar vedea cu ochii minţii cum răsar în urma lui culturi de grâu, de porumb, de floarea soarelui şi sate – el, cel dintâi însămânţător de glie, fruntaş în întrecerea socialistă, reuşise…
„Ce vremuri, Doamne, ce vremuri”, spuse, măsurând din priviri halba de bere ce sta să se golească. Se căută degeaba prin buzunare, privi pe uliţă, poate vine vreun cunoscut să-i mai dea un rând, dar nimic. De când cu Spania, au mai rămas prin sat doar muierile şi bătrânii, stă până şi cârciuma să dea faliment. La 60 de ani ai săi pare de 80. Poate şi din cauză că e neîngrijit – nevasta l-a părăsit după revoluţie. Deh, fusese preşedintele Consiliului Comunal, om de bază în partid, cine l-a pus să-şi ia femeie tânără? Atunci şi-a permis s-o ţină, că îi făcea baie în lapte (lua câte treizeci de kile de la sectorul zootehnic când îi venea chef de zbenguială). Când au venit ăştilalţi, tot satul nu-l mai scotea din comunistule, bă ne-ai reprimat! – auzi, reprimat, parcă îi învăţase pe toţi mă-sa să vorbească de la Europa Liberă.
„Al dracu’ ce s-a învârtit Ilie ăsta”, sudui el, apoi scuipă cu obidă. „Nu mai vrea să recunoască acum că l-am făcut om, membru de partid, i-am dat loc de casă şi 2.000 de lei salariu la colectivă”… Ilie a început de jos şi a ajuns cel mai tânăr secretar de partid din ţară. După revoluţie a băgat vreo trei luni capul la cutie, apoi s-a înscris în FSN şi dup-aia în PSD. „La anu’ cică vrea din nou să candideze pentru nu ştiu ce alegeri Bucureşti, al dracu’, că s-a dat cu Ponta şi cu Dragnea”, mormăi printre dinţi… Are boală pe Ilie. De fiecare dată când îl vede trecând prin sat – rar, când sunt campanii electorale – fuge după el să-i ardă vreo două. Dar nu poate, că ăla are trei zdrahoni care îl păzesc. Are şi o ditamai maşina, cu roţile cât masa, când bagă la motor trezeşte şi morţii din cimitirul satului… „S-a ajuns, lepra, şi cică eu am fost comunist, care le-am dat să mănânce la toţi desculţii, că n-aveau nici pământ, şi nici opinci în picioare, pă urmă să dădeau mari cu partidu”.
Se întunecă şi nu e rost de încă o halbă. „Zgârciobu’ ăsta care şi-a făcut şi prăvălie, a luat şi fostu’ bufet de îi zice acum bar, nu dă şi el ceva”, îşi zise, şi se ridică cu greu. Când să intre pe uliţa mare, îl vede pe Ion al lu’ Florica. „Auzi, dom’ şef, hai ’napoi că am luat pensia, mai stăm şi noi de-o vorbă”, zice Ion. Se bucură. Ion e singurul care i-a mai rămas aproape, a fost preşedinte la CAP şi a avut de tras numai ponoase după, că nu s-a învârtit prin niciun partid. Se întorc şi comandă hotărâţi două beri. Simte cum creşte inima în el cu Ion alături, că îl mai ascultă cineva. O să îi povestească iar cum a fost când a venit controlul ăl mare că nu se făcuse producţia la grâu (Ion se speriase, nu mai ştia atunci nici cum îl cheamă), sau când dăduse boala în taurine şi ziceau ăia că e sabotaj. Dar cel mai drag e să îi povestească cum a făcut filmul. Atât i-a mai rămas, filmul. Pe el îl alesese regizorul, că zicea că arată a om nou. I-a dat şi trei replici: „Da”, „Partidul ne-a învăţat”, dar, mai ales, „La lucru, tovarăşi, avem de clădit socialismul!”. Şi şapca pe care o flutura în vânt – repetaseră scena e o mie de ori, de fiecare dată ieşea şi mai bine… După ce l-a părăsit nevasta, a căzut în patima beţiei, a vândut tot din casă, dar păstrează ca o icoană un video de prin anii ’80 şi o casetă cu filmul. Se uită la ea în fiecare seară şi se teme – „când s-o strica aparatu’ asta o să mor şi eu”, spune. „Ce tânăr eram, mă Ioane, am sărit în remorcă de-şi făceau cruci ăia cu camerele, ziceau să mă fac cascador”… Pe la pra unu pleacă acasă să-şi pună caseta. Până începe să pâlpâie beculeţele de la aparat, stă cu inima cât un purice. Pe urmă se mai uită un pic la televizor şi adoarme înjurând: „Ai dracu, ei m-au luat de la sapă, m-au făcut şef de comună, de mi-am pus tot satul în cap, şi acum ei au averi şi tot eu sunt fost comunist”.
Laurenţiu – Tudor Arhip – Colaborator News Diaspora
