0
0
Secole la rând ne-am căutat originile, ne-am pus întrebări și am săpat tot mai adânc în trecut pentru a afla răspunsul la o dilemă banală: „cine suntem de fapt?”. Veșnic aflați la o răscruce de drumuri, între Orient și Occident, între latinitate și dacism, am simțit de multe ori că ni se reneagă identitatea, că noi suntem ori un „amalgam” neînțeles, ori nimic, în fond. Și dacă n-ai identitate, n-ai nici drepturi. De aceea, istoricii români s-au străduit de-a lungul timpului să demonstreze că „lupta elementului dacic şi roman au dat naştere românilor”, așa cum bine spunea Bogdan Petriceicu Hașdeu.
Odată ce am aflat cine ne sunt părinții, ca niște copii rătăciți, avem și noi dreptul să scotocim prin lada cu zestre și să ne căutăm partea de moștenire care ne-a aparținut dintotdeauna. Așa se face că, după aproape 2000 de ani, bijuteriile de argint meșteșugite de mâinile străbunilor daci se întorc pe teritoriul României. Conform unui comunicat al MNIR, Ministerul Culturii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Muzeul Național de Istorie a României au colaborat la recuperarea și readucerea în țară a 18 obiecte de podoabă dacice din argint, redobândite recent de la o casă de licitații din Munchen (Germania).
Piesele au fost readuse în România și au intrat în colecția muzeului începând cu data de 21 iulie. Acestea vor fi prezentate publicului marți într-o conferință de presă, la sediul muzeului, Sala Lapidarium. Cei interesați vor putea admira: fibule, coliere, inele, brățări plurispiralice, pandantive și falere, toate de o valoare incontestabilă datorată atât rarității, cât și a stării foarte bune de conservare. Din punct de vedere cronologic, acestea au fost încadrate în secolul I d. Hr. fiind realizate în ateliere din spațiul locuit de către geto-daci, cu predilecție Transilvania (spațiul intracarpatic), Sălaj-Crișana (spațiul de la vest de Carpații Apuseni), Banat, Oltenia și Muntenia.
Bineînteles, nu este prima inițiativă de acest gen demarată de România. Numai în cursul anului curent s-au mai desfășurat trei astfel de procese de recuperare a tezaurului național, printre care se numără recenta returnare a două loturi de stateri de aur de tip Koson, din Belgia și Polonia, și a două tabulae din bronz care conțin legile municipiului Troesmis (jud. Tulcea), emise în timpul împăratului Marcus Aurelius. Toate acestea au fost posibile prin aplicarea convenției UNIDROIT (Institutul Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat).
Reușim, așadar, cu pași mici, dar siguri să ne reîntregim patrimoniul. Acest lucru nu este benefic doar pentru a ne repara greșelile din trecut, ci și pentru a ne construi un viitor mai sigur, bazat pe respectul pentru tradiție, pe demnitate și pe o conștiință națională. Poate par vagi aceste trei concepte, dar ele încă există la nivel colectiv și trebuie încurajate.
Alecu Angelica Georgiana – Junior Editor News Diaspora
