0
0
Cei doi prieteni au simţit că în piaţa software din România lipsea ceva. „QUALITANCE a fost una din verigile lipsă în contextul în care existau companii care construiau software de calitate proastă la preţ mic, companii care construiau software la preţuri exorbitante şi companii care nu construiau nimic, dar tot trimiteau facturi către clienţi. Era un peisaj din care lipsea ceea ce oferim noi – calitate foarte bună la un cost corect”, explică Ioan Iacob. Cei doi au vrut să construiască o companie care să facă două lucruri fundamental diferit faţă de tot ceea ce văzuseră ei până atunci. „În primul rând, am vrut o companie care să conceapă software-ul (inclusiv zona de servicii) dintr-o altă perspectivă, cea a calităţii definite în raport cu necesităţile reale ale clienţilor. În al doilea rând, ne doream să construim o entitate care să abordeze business-ul într-un mod care, deşi nouă ni se părea firesc, era clar împotriva tendinţelor existente: o companie care să fie un mod de a organiza activitatea în folosul membrilor ei şi al societăţii mai degrabă decât o firmă orientată către rezultate financiare. Voiam să construim performanţă şi să contribuim pozitiv la comunitate mult mai mult decât să facem bani”, adaugă el.
Primul client al companiei, pentru servicii de consultanţă şi training, a fost Adobe, în 2008. A vost vorba de dezvoltarea unui curs de Quality Assurance (QA). Ulterior, firma a oferit servicii de consultanţă pentru IBM, reuşind ca, dintr-o colaborare punctuală, să devină în doi ani furnizori agreaţi de servicii de dezvoltare şi testare software pentru gigantul IT. Au urmat colaborări cu alte nume mari din domeniu, precum Capgemini, HP şi IXIA.
În 2009, cifra de afaceri a companiei era de aproape 100.000 de euro. În ianuarie 2010, echipa s-a mutat în primul sediu „cu un aer mai business”, după cum spune Radu. „Cum am încercat să îl amenajăm cât mai bine, în martie deja epuizasem toate rezervele financiare pe care le strânsesem – şi în firmă, şi economiile personale. Au urmat împrumuturi de la părinţi, de la prieteni, un împrumut de la bancă pe care l-am garantat cu apartamentul propriu. Probabil, în total, investiţia adiţională la acel moment a fost de aproape 100.000 de euro”, îşi aminteşte Radu Constantinescu.
După 2010, cifra de afaceri a companiei a crescut constant: de la 375.000 de euro în acel an a ajuns la 850.000 euro în 2011 şi la 1,6 milioane de euro în 2012. La jumătatea anului 2011, QUALITANCE a atins break-even-ul. Istoricul firmei arată o creştere permanentă a volumului de business, în medie de 75% pe an, de la o cifră de afaceri sub 500.000 de euro pe an în 2010, la peste 3 milioane de euro în 2014.
SUA, „o piaţă deschisă care acordă prima şansă, nu şi pe a doua”
La începutul lui 2014, compania a intrat pe piaţa din SUA, cea mai competitivă din lume. Decizia s-a dovedit a fi una foarte inspirată, deoarece dacă în 2013 veniturile erau de 1,9 milioane de euro, din care 15% proveneau din Statele Unite, în 2014 au ajuns la trei milioane de euro, din care 35% din SUA. „În 2015, estimăm că vom depăşi 5 milioane de euro (cifră de afaceri – n.r.), din care ne aşteptăm ca mai mult de 50% să provină din piaţa nord-americană”, spune Radu.
Intrarea pe piaţa din SUA a fost o provocare, dar tocmai acest lucru i-a determinat pe cei doi antreprenori să ia decizia de a se aventura peste ocean. „Eram deja o companie care construia multă valoare adăugată, dar ceea ce ne-am dorit a fost să continuăm să creştem nivelul de performanţă, ne-a venit firesc să ne asumăm riscuri pentru asta. Fără să facem acest pas, am fi putut să ne transformăm într-o altă companie care se plafonează ca performanţă, deşi creşte financiar – pe un model mediocru -, şi care consumă resursele de entuziasm, antreprenoriat şi inteligenţă ale angajaţilor. Dar nu asta era ceea ce doream să construim”, explică Ioan.
Întrebat cum sunt priviţi antreprenorii români în SUA, Iacob nu crede că aceştia au o imagine specifică acolo: „Este o piaţă deschisă şi care acordă prima şansă. Nu şi pe a doua”.
Este, totuşi, dificil pentru o companie din România să construiască un produs de export, pentru că nu există mecanismele investiţionale pentru a sprijini un astfel de mediu, crede Iacob. „Nu mă plâng, aşa cum este deja aproape obligatoriu, de lipsa de mecanisme şi sprijin din partea statului. Dimpotrivă, cred că mediul şi fiscalitatea din România sunt foarte favorabile unui mediu investiţional (desigur că există şi lucruri care ar putea fi îmbunătăţite, dar tendinţa este de ne plânge de contextul existent fără să avem un termen de comparaţie informată). Mă refer mai degrabă la lipsa de experienţă din industrie şi din fondurile private. Deşi există exemple de succes, ele sunt relativ izolate, nu există un acces facil al start-upurilor la mecanisme investiţionale private care să îşi asume riscul unor investiţii în companii la început de drum. Este unul dintre lucrurile pe care încercăm să le schimbăm printr-un parteneriat cu 500Startups, unul dintre cele mai mari incubatoare din SUA”, continuă el.
Antreprenoriatul, încurajat în companie
Pe modelul unor companii mult mai mari, precum Google sau Microsoft (Garage), angajaţii QUALITANCE sunt încurajaţi să dezvolte proiecte personale, chiar în sânul organizaţiei. „În QUALITANCE, angajaţii devin antreprenori şi noi îi susţinem cu resurse, expertiză, servicii şi consultanţă. Asta se întâmplă în QLABS, un proiect intern prin care se susţine dezvoltarea unor spin-off-uri inovative din QUALITANCE. Fiecare Qualitancer poate veni cu o idee şi asambla o echipă pentru proiect, cu oameni dinăuntrul şi din afara companiei”, spune Radu Constantinescu.
Mai mult, fiecare angajat poate deveni coproprietar al firmei. Există un program în cinci etape; angajaţii ajunşi în cea de-a patra devin asociaţi în firmă, iar cei care se califică în ultima etapă, ceea ce înseamnă că au influenţat consecvent şi în mod constant pe o perioadă de timp semnificativă performanţa întregii companii, devin acţionari.
Totodată, fiecare angajat poate face mentorat, îşi poate forma şi alege colegi. O ocazie în acest sens o reprezintă programele de internship pe care compania le are de cinci ani. „De exemplu, în 2014, pentru internshipul din vară, am primit 237 de aplicaţii, din care 43 au fost incluşi în program; 18 au trecut în etapa de shadowing, iar nouă sunt actualmente angajaţi la QUALITANCE”, spune Radu.
Dincolo de toate acestea, angajaţii au acces la beneficii standard – plan privat de sănătate, concedii de instruire şi cursuri de pregătire, o varietate de bonusuri (inclusiv trimestriale, pentru recomandări etc.) sau evenimente interne.
În următoarea perioadă, QUALITANCE şi-a propus extinderea echipei până la 200 de persoane.
Ce trebuie să ştie un potenţial candidat la un job în companie? Tehnologiile cu care QUALITANCE lucreză variază şi se schimbă în funcţie de necesităţile clienţilor: Mongo, Express, AngularJS, Node.js, React, platforme de cloud, tehnologii enterprise şi cele consacrate. „Lucrând cu Silicon Valley, suntem în permanenţă pe frontiera inovaţiei tehnologice”, notează Iacob. Totuşi, el spune că nu doar abilităţile tehnice contează: „Ne dorim să avem alături oameni care au aceleaşi valori şi care îşi doresc să construiască şi să lase în urmă aceleaşi lucruri ca şi noi. Câtă vreme acest lucru e valabil, vom merge împreună pe acelaşi drum. De aceea, interviurile noastre şi review-urile de performanţă sunt mai degrabă un mod de a evalua această aliniere. Abilităţile tehnice se dobândesc, dar dorinţa de a face performanţă, plăcerea de construi soluţii şi de a ajuta oameni, bucuria de a fi într-un grup de elită, acestea nu pot fi dobândite”.
Outsourcingul în IT poate fi dăunător
Unii antreprenori de succes din România s-au plâns că salariile în IT din România au fost ridicate foarte mult de companiile străine care şi-au deschis centre de dezvoltare în România şi oferă sume peste piaţă şi pe care mulţi jucători români nu-şi permit să le egaleze. Ei consideră că, de pe urma acestor investiţii, România se alege cu încasări din taxe şi locuri de muncă, dar nu şi cu valoare în industria IT, deoarece produsele sunt exportate.
Ioan Iacob spune că există două abordări în deschiderea centrelor locale de IT, care, deşi par similare, sunt fundamental diferite. Una e abordarea companiilor de tip IBM sau Adobe, care îşi propun să formeze specialişti şi să transfere în piaţa locală expertiză tehnică, metodologică şi de business. Această abordare se poate concretiza într-o fabrică de elite.
Există însă şi companii care doar exploatează „în mod primitiv” o situaţie care era de actualitate mai degrabă acum doi sau trei ani: costurile salariale autohtone mult mai mici decât în pieţele dezvoltate (Europa occidentală, SUA). „A doua abordare este un model teribil de anacronic, bazat pe ‘mâna de lucru’ şi volum – un model din era industrială -, nu pe crearea de valoare adăugată prin calitate”, potrivit lui Ioan Iacob.
Din punct de vedere social, Iacob crede că a doua abordare este dăunătoare, pentru că epuizează capital de inteligenţă şi entuziasm, transformând oamenii care au potenţial să fie vârfuri şi elite sociale în indivizi placizi, cinici şi „coin operated”.
Din punct de vedere economic, cofondatorul QUALITANCE spune că a doua abordare este dăunătoare, pentru că acest capital de inteligenţă şi entuziasm este consumat la un cost extrem de scăzut. Entităţile economice din România de acest tip nu lasă în urmă nici măcar valoare economică, care rămâne de cele mai multe ori în exteriorul României: „Bunurile reutilizabile (produse, de exemplu) pe care le creăm în România nu rămân în proprietatea României (prin intermediul companiilor locale) şi nu continuă să producă valoare economică în România”.
„Ceea ce încercăm în QUALITANCE este să construim exact modelul serviciilor cu valoare adăugată mult mai ridicată, atât intelectuală, cât şi economică, atât pentru cei care sunt în QUALITANCE, cât şi pentru societatea din România. În SUA nu vindem mână de lucru, ci produse; proprietatea intelectuală rămâne în România şi continuă să genereze valoare economică pentru România, iar noi plătim taxe statului român pe preţul final şi nu doar pe cost. Investind în oamenii din firmă şi expunându-i la cel mai performant mediu tehnic şi de business, ridicăm totodată standardul de calitate al comunităţii IT autohtone”, explică Iacob.
Radu Constantinescu spune că aportul companiilor străine în ecosistemul românesc de IT a fost unul esenţial pentru dezvoltarea accelerată a sectorului. Prezenţa unor companii ca IBM sau Adobe pe piaţa locală a permis formarea profesională a unor generaţii de specialişti în IT, punând România pe harta IT-ului global.
Totuşi, în ultima perioadă, apariţia unor valuri de companii care mută centre de cost în România, beneficiind uneori şi de sprijin din partea statului, a determinat o mobilitate crescută a angajaţilor. „Acest lucru, deşi este benefic pe termen scurt, poate afecta dezvoltarea companiilor autohtone, destabilizându-le din punct de vedere al resurselor umane. Aceasta e o problemă care s-a acutizat în ultima perioadă”, atrage atenţia Radu.
Ioan Iacob: Antreprenoriatul mi se pare supraevaluat
„Antreprenoriatul mi se pare mult supraevaluat şi văzut ca fiind ‘the ultimate skill’. Rolul unui antreprenor este mai degrabă acela de facilitator care îşi doreşte cu putere să schimbe ceva – ceea ce presupune o combinaţie de modestie, realism şi încăpăţânare”, crede Ioan Iacob. Întrebat dacă antreprenorii se nasc sau se formează, cofondatorul QUALITANCE spune: „Dacă vorbim despre o formulă completă care să producă rezultate în mod constant şi previzibil, nu despre a da o lovitură, succesul în antreprenoriat (al celor care se numesc antreprenori în serie) presupune juxtapunerea unor atribute cum este apetitul pentru risc şi a unei abordări calculate, de obicei provenită din experienţă. Experienţa se câştigă, dar sunt apetitul pentru risc sau modestia înnăscute sau formate – acasă, la şcoală, de diversele situaţii trăite? Această întrebare depăşeşte nivelul meu de competenţă…”.
Potrivit lui Iacob, succesul este unul din cei mai mari duşmani ai antreprenoriatului, pentru că afectează direct două din cele trei dimensiuni fundamentale ale unui facilitator: realismul şi modestia. „Dacă ar fi să teoretizez, cred că o condiţie critică pentru un antreprenor este redefinirea continuă a succesului”.
Avantajele şi dezavantajele mediului antreprenorial din România
Radu Constantinescu spune că printre elementele care definesc mediul antreprenorial din România se numără creativitatea şi talentul, deschiderea către tehnologie şi receptivitatea faţă de alte modele culturale – deşi nu e totdeauna aparentă în viaţa de zi cu zi. „Sunt contracarate însă de destule dezavantaje. Am putea obţine un avantaj competitiv semnificativ printr-un sprijin sistematic şi prin mai multă transparenţă din partea statului în dezvoltarea firmelor autohtone mici şi medii. Am putea (ţinând cont de cultura locală, desigur) să învăţăm din experienţa statelor care reuşesc să facă inovaţie tehnologică deoarece stimulează eficient această zonă, de exemplu, Germania şi Israel. La dezavantaje includ lipsa experienţei relevante în zona de product management, pe care o explic prin cantonarea experienţei locale în zona de execuţie”, explică Radu Constantinescu.
Ioan Iacob crede că mediul din România încă este propice apariţiei şi dezvoltării companiilor mici – atât din punct de vederel fiscal, cât şi social: „QUALITANCE a crescut în acest mediu şi ne dorim, pe cât posibil, să şi punem peşti în lac, nu doar să pescuim. Acesta este, de exemplu, şi motivul pentru care, deşi credem că există lucruri de îmbunătăţit la sistemul de învăţământ, atât eu, cât şi Radu, am decis să predăm în facultăţile care ne-au format, iar QUALITANCE este una din companiile cele mai active în a susţine transferul de know-how din industrie către sistemul academic”.
Sursa: www.gandul.info
Sursa foto cover: www.gandul.info
