0
0
Interviu realizat de Laurențiu Mandu – Coordonator departament Sport, News Diaspora
Vlad Moldoveanu este unul dintre membrii de bază ai naționalei României și singurul român care joacă în Euroligă, cea mai tare competiție din baschetul european. După ce a evoluat în campionatul universitar nord-american, iar ca profesionist în Italia, Franța și Estonia, el are acum contract cu echipa campioană a Poloniei, Stelmet Zielona Gora. Pentru newsdiaspora.ro, Vlad „The Impaler”, cum este el poreclit, a povestit care sunt obiectivele sale în acest sezon, dar și cum este să trăiești mult timp departe de țară.
L.M.: Salut, Vlad. Ai început sezonul 2015-2016 cu o nouă echipă? Ce obiective ai?
V.M.: Nu s-a vorbit despre obiective încă, dar din moment ce Stelmet a luat cupa și campionatul anul trecut cred că obiectivele sunt cupa, campionatul și supercupa (pe care deja am câștigat-o). Abordăm și Euroliga foarte serios, încercând să câștigăm fiecare meci. De fapt vom încerca să câștigăm fiecare meci pe care îl jucăm în acest an indiferent de numele adversarei.
L.M.: Care este nivelul baschetului din Polonia, comparativ cu cel din România?
V.M.: Este un nivel destul de bun, în special la echipele de top. Cred că este puțin peste campionatul României.
L.M.: Cât de important este pentru un jucător să evolueze în Euroligă sau Eurocup?
V.M.: Din punctul meu de vedere este un lucru foarte important. Asta arată seriozitatea unui jucător și dorința de a intra și de a supraviețui într-un anumit circuit. Nu mulți jucători joacă în Eurocup an de an sau în Euroligă și, pentru mine, este important să am continuitate la un nivel înalt în Europa, chiar dacă aceasta înseamnă că sacrific alte lucruri, cum ar fi mai multe minute jucate pe meci, de exemplu. Din punctul meu de vedere este mult mai important să îmi fac loc cât mai sus posibil. La toate formațiile puternice, fiecare jucător are un anumit rol și totul depinde de jocul de echipă, pe când la echipele mai slabe de obicei totul depinde de 1-2 jucători. Evident că aici vorbesc strict de Europa.
L.M.: De-a lungul timpului ai jucat în SUA, Italia, Franța, Estonia și Polonia. Te gândești să îți închei cariera în România?
V.M.: Nu știu, nu m-am gândit la asta. Am avut o ofertă din România vara trecută, dar până la urmă am decis să nu îi dau curs. Eu sunt dispus să ascult orice ofertă când sunt liber de contract, dar nu pot garanta că voi juca vreodată în România. Totul depinde de mai mulți factori. Vă spun că proiectul care mi-a fost propus în această vară era unul foarte bun, dar, după cum am zis mai devreme, este foarte important pentru mine să joc într-una din competițiile internaționale de top din Europa. Aș dori să subliniez internaționale, deoarece poate mulți vor să mă vadă în campionatul Spaniei sau al Turciei, dar pentru mine evitarea retrogradării nu este un obiectiv pe care să mi-l doresc. Să câștig trofee și să evoluez în Euroligă și în Eurocup în schimb este un obiectiv. Evident că și partea financiară va cântări greu tot timpul, deoarece am o familie la care trebuie să mă gândesc și cariera de jucător este scurtă.
L.M.: Care sunt, în opinia ta, soluțiile pentru dezvoltarea baschetului românesc? Ce ai face dacă ai ajunge să conduci federația de baschet?
V.M.: Nu știu, nu sunt în măsură să mă gândesc la așa ceva. Fiecare este ales sau angajat pentru un job și asta înseamnă că este cel mai calificat pentru acea funcție.
L.M.: Prin țările în care ai locuit ai avut contact cu românii din diaspora? Urmăresc ei evoluția sportivilor români din țările respective?
V.M.: Am avut șansa să cunosc români mai peste tot pe unde am fost. Deja am cunoscut o profesoară de limbă engleză aici, în Zielona Gora, care este din România. Mă bucur când văd compatrioți în tribune sau în orașele pe unde joc. Mai țin încă legătura cu unul, doi dintre prietenii pe care mi i-am făcut în Italia, cât am jucat la Treviso.
L.M.: Ai trăit foarte mult timp printre străini. Cum văd ei România și pe sportivii români?
V.M.: Depinde de țară și de cultura celor de acolo. Eu unul nu judec o țară sau oamenii din acea țară pentru cum sunt tratat de o anumită persoană. La fel de bine cum am fost fluierat în unele orașe din Italia, la fel de mult am fost iubit în Treviso. Cred că jucând în străinătate de atâția ani m-a făcut să înțeleg că, deși au aceeași naționalitate, nu toți oamenii au aceeași educație sau bun simț și asta e valabil oriunde. Păreri o să fie tot timpul pro și contra României, dar cred că fiecare are dreptul la o părere. Dacă aceasta este corectă sau nu, asta e altceva. 🙂
Sursă foto: Facebook/Vlad Moldoveanu
