0
0
Ne amintim de limba română de câteva ori pe an, de întâi decembrie, de ziua lui Eminescu și pe 31 august. În celelalte zile din an, pretindem că vorbim și iubim o singură limbă.
Nu voi intra în detalii despre ce limbă vorbim, pentru că avem doar una. Iar cuvintele stâlcite, regionalismele sau neologismele ne încurcă să vorbim corect limba română.
Noi nu știm să vorbim limba română corect chiar dacă o folosim zi de zi. Ne preocupăm de felul cum arătăm, ne alegem cele mai frumoase și potrivite haine, ne aranjăm părul pentru ca să arătăm bine, pentru că vrem să impresionăm. Avem grijă ca în casa noastră totul să fie la locul lui și să fie curat. Avem grijă și de sufletul nostru, pe care îl trecem prin perioade de postire, pentru curățare și desăvârșire. Dar graiul nostru cine îl va face mai frumos?
Nu doresc să aud împrejur oameni folosind cuvinte sofisticate din dicționarul explicativ al limbii române, dar să recunoaștem că știm cuvinte românești frumoase, care de fapt sunt ca o „comoară, în adâncuri înfundată”. Fiindcă ne jenăm să folosim cuvinte adevărate românești, riscăm să pierdem una dintre valorile noastre.
Suntem un popor leneș atât la capitolul cultură generală, cât și la dezvoltarea personală. Când vom putea „să ne trezim din somn de moarte, ca viteazul din poveste”, atunci vom putea spune că suntem cu adevărat frumoși.
Articol preluat din Timpul.md (autor: Lia Ciutac)
Sursa imaginii: http://www.opiniateleormanului.ro/wp-content/uploads/2011/09/patria-noastra-limba-romana.jpg
