0
0
„Fă-ți datoria acolo unde ești, nu-ți uita neamul, credința, valorile care te definesc, că suntem români și români murim… Sunt mai multe țări, e o singură patrie. S-au deschis granițele, suntem cetățeni europeni, putem trăi oriunde, dar pământul țării noastre ne ține de cald, rădăcinile noastre sunt acolo. Și pe cât se poate să le spunem acest lucru și celor care s-au născut aici. Când vor crește ne vor întreba ce-am făcut noi pentru ei. Îi dăm la școli bune, poate le oferim și un apartament, dar pe plan sufletesc le dăm ceva? I-am clădit, i-am zidit? Am pus o sămânță bună? Nu avem mult timp pentru noi, dar printre picături trebuie făcute și lucrurile acestea”, ne sfătuiește preotul Dorin Cătălin Sas, de la Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Mărturisitori” Visarion, Sofronie şi Oprea din municipiul madrilen Valdemoro.
Cum a fost începutul activității sale în Spania? „Am fost preot la un cămin de bătrâni din Turda. Îmi doream să am un proiect misionar, Preasfințitul Părinte Timotei, cu care m-am întâlnit în toamna anului 2010, mi-a spus că niște creștini din Valdemoro doresc preot și parohie și, dacă sunt de acord, să mă duc să văd. Numai bine s-au legat lucrurile. Am venit în martie 2011, înainte de Paști, pentru o lună de zile, mi-am luat concediu legal din țară. Am umblat pentru un spațiu, am închiriat o hală într-un poligon industrial de la marginea orașului. Oamenii au fost foarte receptivi. «Avem și noi preot, parohie, slujbă de Paști!» Am slujit de Florii prima liturghie, apoi în Săptămâna Mare, de Paști și în Duminica Tomii”.
O nouă etapă se contura… „La sfârșitul lunii am mers acasă, am vorbit cu familia. Preasfințitul mi-a dat o lună de zile ca să mă hotărăsc. Am vorbit și cu mitropolitul Andrei, de la Cluj, mi-a spus că dacă mă voi obișnui și îmi va plăcea, să rămân, dacă nu, să mă întorc la postul din Turda. M-am hotărât să vin, din septembrie. Fiul meu avea să termine anul școlar, eu aveam să rezolv chestiunile administrative… Am venit pe un an de zile, cu familia. Copilul, Mihai, a intrat la școală, eu și soția am început cursuri de spaniolă”, își amintește astăzi… „Mulți români m-au sprijinit la început în relația cu autoritățile spaniole, dar știam că la un moment dat trebuia să mă desprind, să nu fiu tot timpul cu translator…”, adaugă.
Pe 1 septembrie 2011 s-a înființat Parohia Valdemoro. „Un an am slujit în hala pe care o închiriaserăm în primăvară. Era la marginea orașului, duminica nu prea erau autobuze, când aveam câte un botez trebuia să mă duc pentru apă caldă la un restaurant din apropiere… A fost greu, dar oamenii au venit cu mare drag, se vedea pe chipurile lor… Acolo am făcut botezuri, cununii, toate slujbele. Am luptat pentru un spațiu al Primăriei în care fusese parohia catolică Nuestra Señora del Pilar. Ei au construit o biserică nouă și spațiul a rămas liber. Așa ne-am mutat în noul lăcaș (calle Marte nr. 76, parter, Reston I ), am reușit să-l și sfințim. Am târnosit chiar în 2011, de hram, pe 21 octombrie. Și de atunci suntem acolo. Nu ne este ușor, avem datorii la chirie, deoarece chiria este foarte mare, 1.500 de euro… Pentru o comunitate mică precum cea din Valdemoro este foarte mult, de aceea s-au acumulat datorii… Dar suntem optimiști…”, mărturisește.
Articol preluat de pe site-ul Noi în Spania (autor: Ana-Maria Cornilă)
Sursa imaginii cover: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b7/Valdemoro_(Madrid)_01.jpg
Sursa fotografiei din text: Noi în Spania
