0
0
Interviu cu Iulia Iuga, profesor român din China, realizat de Sorin Cheval, Redactor-Șef News Diaspora
Iulia Iuga se recomandă a fi cetățean internațional. S-a născut și a crescut în București, însă a trăit majoritatea anilor de adult în alte țări. După terminarea studiilor (Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea din București), a dedicat 3 ani domeniului care o pasionează: turismul. De un an si jumătate locuiește in China, unde predă limba engleză la Nan Guang International School din Foshan.
Reporter – Motivul principal pentru care te-am invitat să ne acorzi acest interviu este faptul că trăiești și muncești de ceva vreme într-un loc mai puțin atins de români: China. De ce China? Ce faci de fapt acolo? Este o diferență culturală netă între China și România, cum te-ai adaptat?
Iulia Iuga – Se spune că fericirea începe unde ți se termină zona de confort. Pentru mine această expresie este adevarată. Eu am căutat mereu să încerc lucruri noi; cum multor oameni le vine greu să-și iasă din obiceiuri, tabieturi, cerc de prieteni consolidat în mulți ani șamd, mie mi-a fost greu să stau pe loc. Firea mea este de așa natură încât am o dorință permanentă de schimbare, care mă mobilizează să mă mut des dintr-un loc în altul. În China am ajuns în urmă cu un an și jumătate, iar motivele pentru care am ales această țară au fost curiozitatea față de cultura asiatică, pe care nu o experimentasem până atunci, și oportunitatea, cererea de vorbitori fluenți de limba engleză fiind relativ crescută in China.
În momentul de față predau limba engleză într-o școală primară. Vorbeam de oportunitate și din punct de vedere financiar, însă referindu-mă de asemenea la cele 3 luni de vacanță pe an de care beneficiez și în care pot explora puncte de interes din China, dar și din alte țări din Asia, accesul fiind mai ușor de acolo decât din Europa, desigur.
Cultural, China este cum nu se poate mai îndepărtată de România. Totul este extrem de diferit, de la mâncare la modul de comunicare, organizare socială etc. De adaptat complet și integrat în societate este posibil doar învățând limba si având un interes deosebit pentru cultura asiatică. În afara de cine ocazionale și „schimb cultural” cu localnicii, tendința generală a străinilor care locuiesc în China este să formeze un cerc separat. Acest fenomen este dictat de ambele părți: și nouă ne este mai ușor să comunicăm între noi, iar chinezii sunt de asemenea destul de închiși la comunicarea cu străinii. Cum spuneam, o persoană străină poate fi acceptată doar dacă învață limba și se adaptează complet obiceiurilor locale. Aceasta cred că ar putea fi considerată cea mai mare dificultate, însă cum nu am ales China în ideea de a rămâne acolo definitiv, pot accepta situația cu mai mare ușurință.
Reporter – Ce crezi că merită evidențiat, în câteva cuvinte, despre Nan Guang International School, locul unde îți desfășori activitatea în prezent?
Iulia Iuga – Foshan este al doilea oraș din China în care locuim, eu împreună cu partenerul meu. Ne-am mutat în acest oraș în august 2015, când ne aflam în căutarea unui loc unde cultura are ceva mai multe puncte comune cu cea vestică, cea cu care suntem obișnuiți. Am locuit înainte în orașul Wuhan, un oraș industrial situat într-o zonă centrală a Chinei. Experiența a fost valoroasă pentru a înțelege cu adevărat diferențele culturale, însă calitatea vieții este foarte scăzută acolo. Am predat engleza amândoi și în Wuhan, însă am fost dezamăgiți de calitatea scăzută a învățământului. Am căutat să venim aproape de Hong Kong, unde am găsit într-adevăr un oraș mai curat, cu nivelul poluării relativ scăzut și unde se pune ceva mai mare accent pe educație.
Școlile din China sunt în general private și au cămin în interiorul campusului, unde majoritatea copiilor locuiesc în timpul săptămânii. Acest fenomen este de înțeles în orașe atât de mari cum sunt cele din China (pentru a vă face o idee despre dimensiuni, Foshan are 7 milioane de locuitori și este considerat un oraș mic spre mediu). Chiar dacă părinții locuiesc în același oraș, timpul pe care îl au este limitat și preferă să își lase copiii în grija școlii de luni până vineri.
Ce înseamnă să predai engleza la o școală internațională din China? Înseamnă că trebuie să dispui de un nivel crescut de creativitate, întrucât programa oferită este doar schematică și materialele lipsesc în general din școli. Internetul si librăriile sunt foarte importante atunci când ne documentăm. Rolul principal pe care îl jucăm acolo ca profesori de engleză este acela de a încuraja copiii sa vorbească în engleză în mod natural; predăm engleza ca o a doua limbă, adică fără traducere, folosindu-ne de multe materiale vizuale și pantomimă, și nu ca pe o limbă străină, cu dicționar – metoda clasică de predare a limbilor străine în școlile din România.
Reporter – De ce ai plecat din România? Când? Cum? De ce după studii în domeniul matematicii și informaticii ai ales să schimbi? Ai ales sau ai fost nevoită să schimbi?
Iulia Iuga – Cred că o problemă des întâlnită a tinerilor este că își aleg o „carieră” urmând sfatul părinților sau al profesorilor. Perioada în care am terminat studiile a coincis cu deschiderea granițelor și facilitarea călătoriilor. Au fost deci două aspecte care mi-au influențat schimbarea cursului ales inițial: pe de-o parte am realizat, după ce am încercat vreo două job-uri în domeniu, că informatica nu mi se potrivește și nu mă face fericită, pe de altă parte am avut ocazia de a călători, ceea ce mi-a stârnit curiozitatea si m-a îndepărtat de statul la birou în fața calculatorului. Nu cred că ar trebui să-i fie frică nimănui să își schimbe ocupația gândindu-se că are studii universitare în alt domeniu. Realitatea actuală permite reorientarea în orice direcție ai abilități. E foarte bine să ai studii universitare, sunt conștientă că în cazul meu acestea au contribuit mult la dezvoltarea gândirii logice; rolul studiilor este să deschidă posibilități, nu să ne limiteze.
Reporter – Ai de gând să te întorci?
Iulia Iuga – Cel mai probabil o să revin în Europa la un moment dat. Am locuit, în afară de România, perioade destul de lungi in Spania și în Estonia. Îmi este dor de orașe medievale și peisaje europene. Dacă prin „întoarcere” ne referim la România, desigur că îmi face plăcere să revin și să vizitez rude, prieteni și locuri familiare. Nu mă văd stabilindu-mă aici însă, dar deocamdată nu mă văd stabilindu-mă niciunde, așa că răspunsul la această întrebare va veni probabil doar peste câțiva ani.
Reporter – Să revenim la China. Există comunități organizate de români? Ești în legătură cu românii de acolo?
Iulia Iuga – Cum m-am mutat acolo împreună cu partenerul meu, care este cetățean britanic, nu am căutat comunități românești, ci ne-am invârtit mai mult în cercuri de vorbitori nativi de engleză. Am vagi cunostințe despre mai mulți români care ar fi stabiliți in Shanghai, unde locuiește și o fostă colegă de liceu a mea, singura româncă cu care am ținut oarecum legătura acolo.
Reporter – Cum se vede România din China?
Iulia Iuga – România se vede foarte departe și foarte mică. Este totuși uimitor câtă cultură și varietate pot încăpea în zona asta pe care de-abia poți să pui degetul pe hartă. La un nivel nostalgic, România îmi va fi mereu dragă și mă voi gândi mereu la ea ca „acasă”.
Reporter – Călătorești mult. De ce? Ce te mână în „luptă”? Așa ai fost mereu?
Iulia Iuga – Cum spuneam și mai înainte, „lupta” pentru mine e statornicia, nu călătoritul. Curiozitatea și nevoia de schimbare mă motivează. Poate cazul meu este mai deosebit între români, însă am foarte multe cunoștințe care practică un stil de viață asemănător. De ce să ne gândim mereu că poate iarba o fi mai verde la vecini când putem să mergem să vedem?
Reporter – Prin ce țări ai mai fost? O amintire, întâmplare mai deosebită pe care vrei s-o împărtășești?
Iulia Iuga – Nu am călătorit pe cât de mult mi-aș fi dorit, am ajuns mai mult prin țări europene și în câteva locuri din Asia. Am avut însă destul de multe experiențe memorabile în timpul călătoriilor și acestea sunt cele care rămân imprimate cu drag în amintire. Vara trecută am fost în Mongolia, după ce am vizitat Xi’an (cu războinicii de teracotă și începutul Drumului Mătăsii) și înainte de a ajunge în Beijing. În Mongolia am petrecut o săptămână într-un „4 x 4” condus de un localnic cu care ne-am ințeles mai mult prin semne. El ne-a dus de la o familie la alta, care trăiau în iurte in mijlocul pustietății, unde își creșteau animalele, așteptând schimbarea anotimpului, când urma să ridice tabăra și să se mute în alte zone, mai prietenoase. Acești oameni, de o generozitate nemaiîntâlnită, și-au împărțit cu noi puținul de care dispuneau, casele provizorii si mâncarea. Am băut lapte de la toate animalele, inclusiv lapte de cămilă, am călărit celebrii cai mongolezi si cămile, am văzut deșert, stepă si defilee de o frumusete extraordinară și am rămas cu impresia unei adevărate aventuri. Am găsit în Mongolia un gen de turism cum în puține locuri din lume se mai poate practica. Mongolezii au un mare respect pentru natură și numai așa se poate explica stilul rudimentar de viață pe care înca îl practică, în ciuda anilor buni petrecuți sub dominație sovietică si industrializare forțată.
Reporter – Ai două bloguri active pe care postezi tot felul de informații și imagini legate de călătoriile tale și cine le parcurge simte imediat pasiunea ta pentru turism. Te-ai gândit, te-ar tenta să transformi pasiunea asta în afacere?
Iulia Iuga – Turismul este într-adevăr marea mea pasiune. Perioada de trei ani în care am lucrat în turism (înainte de a mă muta în China) a fost cea mai plină de realizări profesionale pentru mine. Am petrecut aproape doi ani în Estonia ca manager al unui lanț de hosteluri. Acolo m-am implicat emoțional cel mai mult și intenționez ca pe viitor să deschid o afacere asemănătoare (hostel, pensiune, casă de vacanță, rămâne de văzut).
Activitatea pe internet este limitată din păcate si atât blog-ul (http://thepinkmoustache.net), cât și website-ul sub formă de rețea socială (http://travelbyblog.com) sunt neglijate în ultima perioadă. Mi-a plăcut mereu să scriu și am prieteni care au reușit să-și transforme website-uri asemănătoare în afaceri din care trăiesc. Este însă nevoie de foarte mult timp învestit pentru a vedea rezultate venind dinspre un blog, iar stilul de viață necesar este prea haotic chiar și pentru mine.
Reporter – Ce sfaturi ai pentru românii care vor să ajungă să locuiască în China?
Iulia Iuga – Sunt convinsă că în societatea actuală este esențial pentru un om să călătorească pentru a se putea împlini și dezvolta, pentru a căpăta o înțelegere corectă a lumii, la prima mână și mai puțin din poveștile altora. Încurajez pe oricine dorește să își părăsească cuibul și să vadă cum este și în alte părți să o facă cu încredere.
China este un teritoriu „sălbatic” din multe puncte de vedere, cu o cultură care cu siguranță este greu de digerat pentru un călător novice. Recomand China ca destinație de vacanță pentru oricine, turismul este dezvoltat și obiectivele sunt nenumărate (să luăm în considerare doar faptul că în China sunt 48 de sit-uri UNESCO, ea fiind a doua țară după Italia ca număr de locuri protejate de UNESCO).
Pentru cine își dorește să locuiască în China, primul sfat ar fi să facă mișcarea insoțit, fie în cuplu, fie împreună cu alți prieteni, altfel riscul de a se simti izolat este mare. Alt aspect foarte important ar fi să se documenteze atent în ceea ce privește orașul pe care îl aleg. China este mare și diferențele sunt uriașe de la un oraș la altul: dacă într-un loc pot avea o experiență frumoasă, în alt oraș se poate întâmpla să nu se adapteze condițiilor oferite. Oportunități de muncă sunt multe, în special pentru cei ce vorbesc engleza foarte bine și pentru ingineri. Cel mai important, cine se hotărăște să meargă în China, fie în vacanță, fie pentru un job, trebuie să aibă mintea foarte deschisă!
Fotografii din colecția personală Iulia Iuga
