0
0
Articol scris de Doinel Tronaru, colaborator News Diaspora
Ca unul ce am făcut (în altă viaţă) Liceul de Informatică (LMF 1), actualmente „Tudor Vianu”, este normal că mă sensibilizează cazul profesorului de matematică pus în aceste zile la stâlpul infamiei de manipulatorii de la Digi 24 (bineînţeles, preluaţi frenetic şi de alte televiziuni). Nu am elementele să pot spune exact cum stau lucrurile, dar mi se pare că a fost vorba doar de o glumă (să-i zicem proastă), folosită drept pretext pentru declanşarea unei cabale de către colegi invidioşi şi părinţi care nici măcar nu ascund că au şi alte interese. Observaţi, însă, cum sunt punctate lucrurile în ştirile de la Digi 24: “profesorul acuzat că–şi umilea elevii pentru un plus la notă”, aşadar se creează ideea unei acţiuni sistematice, deşi toată lumea relatează doar existenţa unui incident izolat.
La altceva mă gândeam, şi aş vrea să ştiu şi părerea celorlalţi colegi: după standardele de-acum (în care nu mai poţi să-l atingi, nici măcar verbal sau cu o floare, pe nici un hăndrălău, pentru a nu-l “traumatiza”) şi după genul de campanii oneroase făcute în aceste zile de televiziuni, mulţi dintre profesorii (excepţionali) pe care i-am avut împreună în cei patru ani (încadrați în plini ani ’80) ar fi fost prezentaţi drept “monştri”, “bestii” sau mai ştiu eu cum. Mă gândesc la profesorul de matematică Armand Martinov (un profesor minunat, axat pe lucrul cu olimpici – ca şi acest Severius Moldoveanu, pe care nu-l cunosc personal –, dar care avea ca stil de predare de a spune totul în glume, mai mult sau mai puţin sărate), dar şi la profesorul de sport Covaci, renumit pentru duritatea sa, căruia îi cam ştiam de frică. Ulterior, mi-am dat însă seama (nu mai vorbesc acum şi de profesorii din gimnaziu) că erau nişte oameni buni şi mai ales nişte profesori buni, care dacă ar fi avut alt stil nu ar mai fi existat nici o performanţă. Nu mai vorbesc şi de “traumatizarea” pe care ne-o producea minunatul director şi profesor de fizică Ilie Grigore (odihnească–se-n pace!), luându-ne pentru a ne preda fizică de la orele de PTAP, Informare Politică sau practică agricolă…
http://bitul-liber.ro/severius-moldoveanu-matematica-curente-artistice-fotbal/
Pâna când oligopedagogia nu va elimina din sistem toti profesorii performanti, nu vom avea postromânism sustenabil si durabil. Presa mai derutanta ca oricând: http://curentul.info/actualitate/13680-gabriel-oprea-si-corneliu-visoianu-jos-labele-de-pe-profesorul-de-la-vianu
http://www.agerpres.ro/comunicate/2016/02/06/comunicat-de-presa-asociatia-pentru-implementarea-democratiei-aid–16-45-49
http://www.evz.ro/ong-ul-lui-alexandru-cumpanasu-asociatia-pentru-implementarea-democratiei-lauda-alegerea-lui-hellvig-la-sri.html
http://www.contributors.ro/administratie/educatie/cind-valorile-se-tirasc-in-genunchi-cu-capul-plecat%E2%80%A6/
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20781506-ministerul-educatiei-inceput-controlul-colegiul-tudor-vianu-din-bucuresti-noi-detalii-din-discutiile-dintre-elevi-media-punct-mai-mare-dupa-tarat-filmul-unui-eveniment-care-bulversat-opinia-publica.htm
Domnul Profesor Armand Martoniv mi-a profesor la Kretzulescu. Este unul dintre profesorii pe care nu i pot uita niciodată; am tot respectul pentru domnia sa! Un mare profesor cum rar mai întâlnești. Orele de matematica erau atât de interesante și plăcute! Niciodată nu am spus in sinea mea: “oh, am mate” in sensul ca nu-mi făcea plăcere. Este un pedagog cum rar mai întâlnești; oricât de greu ar fi fost un subiect, era explicat atât de frumos ca și cum ar fi spus:” unul plus unul fac doi” și de aici începeam sa trecem la probleme mai complexe fără sa be dam seama.
Am avut onoarea si privilegiul de a fi fost eleva domnului profesor Armand Martinov la Liceul Nicolae Kretzulescu. O prezenta care impunea, care la prima vedere era dura si care, in conditiile cerintelor invatamantului de azi ar fi caracterizata de unii elevi ca”traumatizanta”, legat de comentariile de mai sus. Insa pentru mine, un profesor dedicat, dar si un OM deosebit.
Facea ore suplimentare neplatite pentru pregatirea bacalaureatului si admiterii la facultate si erau suficiente pentru reusita. Nu avea nimeni meditator acasa.
Un om care ne incuraja sa vedem ce inseamna cultura generala, dincolo de matematica asociind numerele cu diverse evenimente istorice , literare, etc., pe care il interesa cat citim (ne verifica fisele de la biblioteca) .
Un pedagog care dorea sa stim, sa reusim, se bucura cand intelegeam. Nu era niciodata plictisit, blazat, obosit. Avea un fel de a te face responsabil, de a te trezi .
Si totul insotit de un puternic simt al umorului, abia asteptam ora de matematica.
Domnule Profesor, va multumesc !
Am avut aceeasi onoare si acelasi privilegiu de a-l avea profesor de matematica pe domnul Armand Martinov la Liceul „Nicolae Kretzulescu”(fost „economic nr.2” in anii ’80), dar doar in treapta I, apoi s-a mutat la liceul de informatica! Nu exagerez cand spun ca, a fost si este, o somitate, un om cu un caracter rar intalnit, un dascal adevarat! Sa adaug ca am mers si in tabara cu domnia sa si ca a dovedit ca poate fi mult mai amuzant decat il stiam de la orele de mate’? Nu cred ca e cazul, cine stie, cunoaste! Multa sanatate ii doresc si sa se bucure de realizarile fiicei, care l-a urmat in cariera de profesor de matematica, evident! 🙂 Respect, domnule profesor! Cu mult drag, fosta dvs. eleva, Elena Vasile.