0
0
Text scris de Rareș-Antoniu Metehoiu, colaborator News Diaspora
De-a lungul istoriei literare românești, nume ilustre și-au gravat adânc numele pe fruntea culturii. Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Bacovia, Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Nicolae Iorga, Titu Maiorescu sunt doar câțiva dintre cei care au construit literatura română. Influența la nivel național și internațional a lucrării lor de o valoare inestimabilă a adus un omagiu României, nu numai datorită muzicalității sale, ci și datorită sentimentului profund ce mustește necontenit în nucleu. Realismul lui Caragiale, „Luceafărul” lui Eminescu, dragostea solitară a lui Bacovia, gerul iernii lui Alecsandri și copilăria lui Creangă obișnuiau să se reverse abundent în manualele școlare, în presă și-n biblioteci alcătuind Biblia culturală românească.
Lăsând la o parte orientarea politică a fiecăruia dintre cei menționați mai sus și concentrându-ne strict asupra operei lor, observăm că stilul original al scrierii creează un context complex, un pastel în fața căruia devoratorul de literatură se poate pierde fără prea mult efort.
Martori ai perioadei comuniste – unii numai prin scrierile lor, „Publicații Interzise” (Ed. Ministerul Artelor si Informatiilor, Bucuresti 1948) a aruncat adjectivul „fascist” peste Gheorghe Brătianu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Octavian Goga, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Nae Ionescu, Liviu Rebreanu, V. Voiculescu, Ion Barbu, Radu Gyr, M. Vulcănescu, Constantin Noica și nu numai, încercându-se reducerea lor la tăcere prin interzicerea sau cenzurarea a peste 8000 de publicații. În ciuda acestei „exmatriculări”, opera reușește să supraviețuiască.
Căderea regimului comunist al lui Ceaușescu a însemnat o eliberare pentru populația României care spera să inhaleze un aer curățat de bolșevism, însă această stare a fost de scurtă durată. Noua conducere s-a dovedit a fi deloc deosebită față de ceea ce s-a petrecut înainte de ’89. Lumea culturală a început să fie distrusă încet dar sigur. O parte dintre „fasciștii” încarcerați în comunism, deși eliberați, și-au păstrat apelativul, iar alții au fost nevoiți să suporte masacrarea propriilor scrieri. Elita culturală a fost înlocuită de „noua elită” culturală democratică care a dat startul distrugerii școlii românești.
Deontologi și luptători anti-comuniști care proslăveau doctrina marxist-leninistă au ajuns să calce în picioare, prin înlocuirea lor în manuale școlare, gazete și emisiuni televizate, de cultură, scrieri și scriitori pe care nu au reușit să-i înțeleagă niciodată, deși se consideră cel puțin egalii lor.
La baza ducerii în eroare a elevilor prin promovarea inculturii române stau și manualele alternative introduse în anii 1996-1997 ce au pornit diversificarea conținutului literar, cât și la modificarea gramaticii, fiecare editură scriind despre ceea ce consideră că merită, nu despre ceea ce trebuie, eveniment care își continuă manifestarea și în zilele noastre. În acest fel, mințirea și dezinformarea elevilor în școli a luat amploare.
Mergând din rău în mai rău, eliminarea din programa școlară și din presă a marilor scriitori români nu a fost suficientă pentru a injecta cetățeanul cu un microb anti-cultural. Denigrarea și luarea lor în derâdere au fost găsite necesare pentru a mări consistența dezinformării, unul dintre principalele exemple fiind acuzarea de ateism și superficialitate adusă lui Mihai Eminescu. „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci, mai ales, iubirea trecutului fără de care nu există iubire de țară”. (Mihai Eminescu)
Din nefericire batjocorirea marilor scriitori și modificarea gramaticii limbii române reprezintă numai un element al ponegririi culturii naționale. Atacurile furibunde la adresa istoriei s-au alăturat cu succes acestui proiect, istorici ca Nicolae Iorga sau Vasile Pârvan fiind aruncați în debara și lăsați să putrezească în vreme ce noii elitiști acuză România de concentrație zero de istorie. ”Un popor care nu-și cunoaște istoria este ca un copil care nu-și cunoaște părinții” (Nicolae Iorga)
Ofensiva împotriva originilor acestui popor își întinde vertiginos tentaculele încercând, cu succes de altfel, să distrugă identitatea națională cedând locul superficialității, caracterizând naționalismul și patriotismul ca fiind „mofturi mondene”, buzele senzuale ale marelui Decebal și rădăcinile cumane ale neamului românesc reprezentând numai un capitol al informării ce se răspândește în mass-media prin operele și studiile anumitor istorici contemporani și prin manualele de istorie alcătuite de autori superficiali, fără calificare profesională în domeniu. „De aceea, Istoria reprezintă o materie. Ea seamănă cu o poveste interesantă, cu un film sau o carte bună, dar este o poveste care te poate ajuta realmente în viață, tot așa după cum te ajută învățarea unei meserii sau a unei limbi străine.” (Manual de Istorie a Românilor, clasa a XII-a, Editura Sigma, 1999).
Noul proiect al Ministerului Educației Naționale și al Ministerului pentru Societatea Informațională își propune introducerea utilizării tabletelor digitale, în clasele primare, atât în mediul urban cât și în mediul rural, pentru o parcurgere mai ușoară a informației, bine-nțeles nu cu ajutorul nostalgicului Abecedar, ci cu degetul pe ecran eliminând astfel „răsfoirea cărții”. Mai mult decât atât, trecând de la o tragedie la alta, eliminarea caligrafiei, a stiloului și a caietelor pentru cerculețe și bastonașe contribuie din plin la îndobitocirea și la manipularea treptată a elevilor.
Fiind înlăturați din principalele surse de informare prin modificarea, cu bună știință, a scrierilor ce obișnuiau să triumfe cândva, secându-le de consistență, elita culturală românească a fost detronată de noua „elită culturală” post-modernistă, influențată puternic de valul democratic occidental, capabilă de manipulare și dezinformare.
„Caracterul însă al unei școli bune e ca elevul să învețe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât știe însuși profesorul.” (Mihai Eminescu).
Ilustrație de Pawel-Kuczynski (sursa: http://screamlondon.com/blogs/journal/25370561-satire-is-not-dead-clever-satiric-illustrations-by-pawel-kuczynski)
