0
0
Articol scris de Radu-Ilarion Munteanu, colaborator News Diaspora
Nici măcar entitatea interesată şi chiar responsabilă pentru un procent semnificativ din populaţia României n-a oferit, până acum, filmul cât de cât complet al evenimentelor.
În 2003 se petrecu privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare. ICA. Sub guvernul Năstase. Când actuala DNA se numea PNA, înfiinţată la iniţiativa expremierului. Am uitat (spre deosebire de un personaj al meu, nu ţin minte totul) cine a solicitat cercetarea penală, dar a rezultat NUP. Neînceperea Urmăririi Penale. Adică nici o ilegalitate identificată la această privatizare.
În acelaşi an, Antena1 câştiga popularitate difuzând filme din Arhiva Naţională, iar poetul Marius Tucă are o mare popularitate moderând talk show-uri. În configuraţia televiziunilor de atunci, potenţialul publicitar al postului îl face dorit de politicieni. Traian Băsescu, în pregătirea campaniei electorale a alianţei D.A. al căreia co-presedinte era, se duce cu căciula în mână (după propria expresie, mărturisită ulterior) la Grivco, solicitând sprijinul mediatic (noul post TV + un ziar tipărit, cu preţul minim pe piaţa ziarelor) patronului, simultan şeful unui partid minuscul şi om de afaceri, Dan Voiculescu. Solicitarea e declinată. De fapt, cei doi făceau parte din blocuri politice opuse. Fostul preşedinte iniţiase, împreună cu un PNL reorganizat şi vitalizat, cum spuneam mai sus, alianţa D.A. (Dreptate şi Adevăr), iar patronul postului TV îşi ataşase minusculul partid celui la guvernare. Fosta aripă Iliescu a vechiului FSN, trecută, printr-o serie de fuziuni, prin mai multe denumiri, stabilizat la PSD, prin ultima fuziune cu PSD-ul istoric, reînfiinţat în decembrie ‘89 sub conducerea lui Sergiu Cunescu, fie odihnit. Singurul capital al acestei relicve politice fiind poziţia de membru al Internaţionalei Socialiste. Să nu uităm, cu 8 ani înainte micul partid al lui Cunescu se aliase politic cu fostul partid democrat, atunci condus de Petre Roman, în USD, Uniunea Social-Democrată. De unde partidul lui Roman, fostă aripă şi el a FSN, avea deja calitatea recunoaşterii internaţionale. De ce amintim? Pentru a nu se uita că partidul fostului preşedinte Băsescu s-a culcat într-o seară social-democrat şi s-a trezit a doua zi dimineaţă popular. Dar asta mai târziu. Amănuntele politice n-au alt rost decât a desena un context al istoriei relaţiilor dintre cei doi corifei – fostul preşedinte şi fostul patron de presă. Iar dacă unele aspecte cronologice sunt eronate și unele evenimente poate inversate cronologic, tabloul general nu este afectat.
Revenind la privatizarea ICA şi confirmarea în urma cercetării penale a legalităţii procedurii, să reţinem – asta fu rostul micului remember politic, că, primo, fostul preşedinte şi fostul patron de presă nu se aflau încă în conflict și, secondo, puterea fostului preşedinte nu exista încă. Nu e o aluzie, am precizat din capul locului că ne vom limita la fapte, cu un minimum minimorum de comentarii. Contextul momentului NUP la adresa privatizării ICA e un atare fapt.
Înainte de a trece la momentul primăverii lui 2007, să readucem în prim-planul memoriei alegerile din decembrie 2004, care completează întrucâtva contextul politic schiţat. În cadrul alianţei D.A. candidaturile preconizate erau Theodor Solojan la preşedinţie, și Traian Băsescu la guvern. Alianţa fusese constituită – tot în 2003 – pe baza raportului de ponderi 1.3/1 în favoarea PNL, pe baza sondajelor. După momentul lacrimogen dragă Stolo, când fostul premier de după mineriada din septembrie 1991 anunţase public retragerea din prim- planul politic, campania electorală şi-a ajustat strategia. Ne vom abţine de la a specula motivele schimbării, dar, logic, nu e exclusă conştientizarea unor posibile vulnerabilităţi ale fostului ministru al transporturilor, Traian Băsescu, al cărui palmares se reducea la dinamitarea primului guvern (Ciorbea) al Convenţiei Democrate, la începutul lui 1998 şi la aruncarea peste bord a creatorului partidului său, Petre Roman, în 2001. Plus surpinzătoarea victorie in extremis la primăria generală a Bucureştilor, în 2000, dublată de o victorie lejeră în vara lui 2004.
Turul I la prezidenţiale în iarna lui 2004 e câştigat de premierul atunci în funcţie, Adrian Năstase. La confruntarea televizată finală, pentru turul II, moderată de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, primarul în funcţie avea să rostească fraza abilă: poporul ăsta o fi blestemat de vreme ce are de ales între doi foşti comunişti. Puţină lume îşi mai aminteşte de un fapt ieşit din comun, poate nu unic în lume, sigur unic în România. Continuare…
