0
0
Text scris de Andrei-Ionel Bergheș
Trenul aleargă de la Deva înspre Arad, urmând îndeaproape cursul meandrat al Mureşului, care se strecoară mai întâi printre Munţii Apuseni şi Poiana Ruscă, apoi printre aceiaşi Apuseni şi Dealurile de Vest, formând al doilea şi ultimul defileu înainte de vărsarea în Tisa. Către ieşirea în Câmpia de Vest, imediat înainte de gara Radna, privirile sunt aţintite pe partea dreaptă, spre dealul mai golaş şi stâncos care se înalţă între valea Şoimoşului şi cea a Mureşului. În vârful lui, stăruiesc zidurile misterioase ale unei construcţii ce pare a fi un castel medieval părăsit, pe unde numai vulturii se mai avântă. Trenul rămâne indiferent faţă de curiozitatea noastră şi nu opreşte decât la 3 kilometri mai departe, într-unul dintre nodurile feroviare de pe traseu.
Staţia CFR Radna se află pe malul drept al Mureşului, în cartierul omonim al oraşului Lipova, în care suntem nevoiţi să poposim, în scopul dezlegării misterului de mai-nainte. Numai că, pe măsură ce parcurgem cei 300 de metri dintre gară şi drumul naţional Deva-Arad, ne atrage atenţia un alt edificiu impunător, care devine brusc „obligatoriu” de vizitat: biserica Mănăstirii catolice Maria Radna.
Aşezământul datează încă din anul 1520, când o femeie văduvă credincioasă alege să construiască aici o capelă modestă. Câţiva ani mai târziu, pe malul drept al Mureşului se stabilesc călugări franciscani sosiţi tocmai din Bosnia şi din alte zone asuprite de invadatorii otomani, care utilizează lăcaşul drept loc de refugiu. Aceştia vor primi numeroase atacuri din partea turcilor de peste Mureş, cel mai devastator fiind cel din 1695, soldat cu incendierea completă a capelei. Biserica actuală, monument de arhitectură în stil baroc, a fost construită în a doua jumătate a secolului XVII, după alungarea turcilor din Banat. Ordinul călugărilor romano-catolici franciscani de la Radna s-a menţinut până astăzi, în ciuda unui al doilea val de asupriri, cel din timpul perioadei comuniste, când mănăstirea a fost transformată în azil, iar pelerinajele au fost interzise. Acestea au fost reluate ulterior de către pelerinii ce aparţin Diecezei de Timişoara, drumul lung de 60 de kilometri fiind parcurs în mod tradiţional pe jos! La nivelul anului 2014, biserica se află într-un proces amplu de restaurare, programat pentru finalizare în anul 2015.
Alimentaţi şi noi cu poftă de drum, pornim în marşul de numai 3 kilometri pe şoseaua naţională, spre est, până la poalele dealului Cioaca Tăutului, o terminaţie sud-vestică a Munţilor Zărandului, în vârful căruia „tronează” construcţia pe care am zărit-o din tren.
Cetatea medievală Şoimoş datează din secolul XIII şi a fost construită de familia banului Pal, ca răspuns la invaziile tătarilor, având o poziţie geografică strategică, la contactul dintre câmpie şi zona montan-deluroasă. Elementele decorative renascentiste, precum şi bastioanele, au fost adăugate în secolul XVI, pe vremea principelui Ioan Sigismund. Deşi a fost abandonată încă din anul 1788, fiind depăşită din punct de vedere tehnico-militar, zidurile s-au menţinut într-o stare exemplară până în prezent. În paralel cu fortificarea Şoimoşului, în aceeaşi perioadă medievală s-a procedat la ridicarea altor două cetăţi în zonă, din care se mai păstrează astăzi ruinele: Şiria şi Dezna.
Ascensiunea la fortificaţia Şoimoşului este o simplă formalitate, iar opririle sunt „dictate” numai de panorama cuprinzătoare asupra Văii Mureşului şi oraşului Lipova, dominată înspre nord de silueta impunătoare a bisericii Mănăstirii Maria Radna.
Oraşul Lipova, prin „unirea” cu satele Radna şi Şoimoş, se desfăşoară pe ambele maluri ale Mureşului, ocupând prin urmare cele două regiuni istorico-geografice pe care România le împarte astăzi cu vecinii Ungaria şi Serbia: Crişana, respectiv Banat. Centrul istoric al Lipovei se află însă în Banat, exact în dreptul gării Radna, dar dincolo de apă.
Se remarcă Bazarul Turcesc, construit în anul 1638, în timpul celei de-a doua stăpâniri otomane. Considerat drept una dintre puţinele urme lăsate de turci în Banat, monumentul istoric se află într-o stare de degradare, administraţia locală întâmpinând piedici juridice în ceea ce priveşte o eventuală restaurare. De cealaltă parte a părculeţului central, se înalţă un alt monument istoric, de data asta de provenienţă românească – biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, care într-o primă formă, conform tradiţiei, a fost ridicată cu contribuţia domnitorului Basarab I „Întemeietorul”, al Ţării Româneşti. Lipova se mai mândreşte şi cu un sector al malului stâng al Mureşului, amenajat turistic şi perfect binevenit în peisajul faimosului oraş.
