SocietateUrban

Ce-am văzut și ce n-am văzut la Viena

Articol scris de Sorin Cheval

Capitala Austriei este de mai mulți ani în topul orașelor unde se trăiește cel mai bine nu în Europa, ci în lume, iar pentru 2016 este chiar în fruntea clasamentului. Ingredientele care compun acest clasament nu sunt deloc puține și nici ușor de rezolvat pentru administrația unui oraș cosmopolit și nodal precum Viena. Intră aici 10 categorii de factori, printre care mediul social, politic și economic,  cultura, educația, accesul la servicii sanitare, calitatea mediului și a transportului, fiecare dintre acești factori fiind analizat în detaliu.

Zilele acestea, am avut din nou fericita ocazie de a vizita orașul în care, conform statisticii, se trăiește cel mai bine din lume și, mai ales acum, când românii își caută gospodarii pentru primăriile locale, poate interesează ce am văzut și ce nu am văzut la Viena. Fără îndoială, sunt multe de spus despre ce am văzut, dar aș începe cu ce nu am văzut.

La aeroport:

Nu am văzut sictirul ancestral al vânzătorului de la casa de bilete de autobuz și enervarea lui dacă îi spui frumos că ar fi normal să-ți poată da restul la 50 de lei atunci când încarci o cartelă cu 10 lei și nu să te trimită la automatul proaspăt instalat dacă nu-ți convine. Nici nu aveam cum să văd asta, pentru că la Viena nu sunt lei.

Nu am văzut disperarea magazinelor și cafenelelor de a ocupa fiecare colțisor, dacă se poate și drumurile de acces și toaletele. Nu știu de ce, zici că nu-și doresc profit. Sau poate pun bunul-gust pe primul loc, înțelegând de fapt că asta aduce profit pe termen lung în relația cu clienții? Poate.

Nu am văzut la aeroport îmbulzeala orientală să prinzi un loc la automatul pentru comandat taxi-uri, care eventual să fie insuficiente la orice oră, cu șoferi parcă tocmai treziți din somn după beție cruntă. Poate pentru că de la aeroport poți să ajungi în oraș cu trei mijloace de transport în comun foarte eficiente, comode și punctuale: trenul obișnuit, CAT-ul (City Airport Train) și autobuzul. Și Viena nu este la porțile Orientului…

De la aeroport în oraș, cu CAT-ul:

City Airport Train
City Airport Train

Nu am văzut șoferi, conductori, controlori transpirați și fără uniformă impecabilă, cu fețe de zici că din clipă în clipă va pica cerul pe ei, agresivi în atitudine sau vorbă. Nu am „văzut” manele și nicio altă muzică exotică pe care musai s-o ascultăm toți, nici 90% din pasageri concentrați pe ecranul telefonului mai ceva decât dacă ar citi Nietzsche în original. Poate pentru că austriecii vorbesc germana de mici copii și pot citi Nietzsche așa cum noi citim Eminescu. Unii dintre noi.

În transportul public (metrou):

Nu am văzut nici aici mai mult de 10% din pasageri acaparați de diverse gadget-uri. Nu am auzit aproape deloc oameni vorbind la telefon, nici despre ce-a făcut vecinul, nici despre ce-a mâncat copilul și ce frumos stă pe oliță, nici despre ce lehamite îi este de viață la ora 8 dimineața.

Nu am văzut inscripții scrijelite în vagoanele metroului și, culmea-culmilor, nu am văzut nici gardieni cu ținute șlampete care să apere pereții vagoanelor și scaunele, unele din ele mai vechiuțe, toate însă foarte îngrijite.

Chiar dacă la orele de vârf, pe unele porțiuni, metroul este plin, nu am „văzut” strâmbături, îmbrânceli sau apostrofări de genul „dacă nu-ți convine ia-ți mașină”. Poate pentru că transportul în comun este atât de bine pus la punct, încât e greu să te superi pe ceva sau cineva, chiar și când e mai puțin perfect. În definitiv, cine nu greșește?

Pe stradă:

Nu am văzut panouri publicitare care să acopere cu totul fațada clădirilor-monument pe care sunt așezate. Nici măcar parțial. Nici măcar o umbră de deranj a fațadei. Și, slavă Domnului, Viena ar avea ce s-acopere, dar uite că nu le-a dat prin cap autorităților de acolo să acopere patrimoniul cultural al orașului cu reclame la chiloți așezați pe pânze cât casa. De altfel, nu am văzut reclame cu litere șterse sau degradate, nici suprapuse babilonic unele peste altele, lipite pe oriunde s-a găsit un petic de loc, fără niciun fel de gând privind rostul acelei reclame, adică vizibilitatea și atragerea unui potențial client.

Nu am văzut gunoaie aruncate aiurea decât foarte rar și, cu siguranță, întâmplător. Nu gunoaie depozitate sistematic lângă bloc, nu pet-uri pe spații verzi sau „bucurii” de câine pe trotuare. Poate pentru că în partea centrală a Vienei nu prea sunt blocuri, sunt coșuri de gunoi la tot pasul, iar iubitorii de câini iubesc la fel de mult și oamenii.

Parcare la Viena
Parcare la Viena

Nu am văzut mașini parcate aiurea, dar ce zic eu aiurea… dungile care marchează locul de parcare nu sunt niciodată depășite, decât cu amenda în geam. Asta și pentru că nu am văzut niciodată polițiști care să treacă indiferenți, cu șepcuțele pe ceafă, pe lângă ceva ce este evident că încalcă legea, bunul-simț și confortul cetățenilor, plătitori de taxe la fel ca nesimțitul sau nesimțita care își lasă mașina chiar pe banda de circulație a troleibuzului sau pe trecerea de pietoni. Eu, așa ceva la Viena nu am văzut. Poate pentru că poliția lor chiar își face treaba pentru care este plătită? Mă întreb și eu…

Acum, după tot ce nu am văzut la Viena, aproape că devine plictisitor să vă povestesc și despre ce am văzut acolo și, oricum, pentru asta sunt site-uri specializate în a descrie tot ce poate avea de oferit primul oraș al lumii ca nivel de bunăstare. Sigur, nu am pretenția sau speranța să văd vreodată la București ce se poate vedea la Viena, sunt în spate sute de ani de istorie complet diferită, dar tare mult aș vrea ca măcar să nu mai văd nici la București, ce n-am văzut la Viena…

 

 

Surse foto:

https://i.ytimg.com/vi/B5-fy3ZouHw/maxresdefault.jpg

https://i.ytimg.com/vi/B5-fy3ZouHw/maxresdefault.jpg

http://www.dymastravel.ro/wp-content/uploads/2014/08/arata_img.jpg

2 comments

  • Hello,

    N-as vrea sa vad la Bucuresti muntii de gunoaie ce stau cu zilele pe marginea strazii, baltile puturoase de pe marginea bordurilor, gropile in asfalt, trotuarele soioase de tot felul de zemuri tapetate cu gume de mestecat , fecale de caine etc, etc. N-as vrea sa vad la Bucuresti jegul, nesimtirea si sobolanii de la metroul din New York, orasul care capteaza imaginatia multor romani… In prea multe locuri faimoase din NYC e jeg cras, gras, lustruit de generatii…Daca vreti dovezi, pot posta zeci de fotografii despre jegul slinos si mai putin faimos de NYC.

    Sadamescu

    • Firește, comparațiile pot fi infinite, nimeni nu neagă nimic… 🙂

Alătură-te discuției

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *