0
0
Interviu cu artistul plastic Mirela Trăistaru realizat de Daniela Simulescu
Mirela Trăistaru este absolventă de design vestimentar şi pictură. A avut peste 30 de expoziţii personale în România, Elveţia, Olanda, Austria, Statele Unite, India, Coreea de Nord, China şi Statele Unite, a participat la peste 50 de expoziţii colective și organizează spectacole de modă şi de artă. A lucrat cu regizori celebri, printre care Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Ion Lucian, Horaţiu Mălăele, Gelu Colceag, Chris Simion. A realizat costume pentru piese de teatru, alături de Sanda Toma, Ştefan Iordache, Alexandru Repan, Sebastian Papaiani şi Monica Davidescu.
Reporter: Sunteţi un artist complet, interesat de tot ce înseamnă artă: pictură, design vestimentar, desen. Ce înseamnă “a picta” pentru dvs?
Mirela Trăistaru: E în noima fiecărei zile. Nu aş putea exista în afară acestui gest. Pictez de mică, când aveam obiceiul să mâzgălesc orice. La grădiniţă am participat la un concurs de desen cu creta pe asfalt şi am obţinut marele premiu pe judeţ. Nu a existat o competiţie naţională, aşa că totul s-a oprit aici. Într-o perioada comunistă în care toţi copii buni mergeau la matematică, fizică sau chimie, era destul de greu să te gândeşti că ar putea să existe pe undeva o şcoală de artă. Cu ocazia unei nunţi în familie, am aflat că vărul meu de la Cluj era elev la Liceul de Artă din Cluj, secţia ceramică. Mi-am spus că e minunat, toată ziua să pictezi şi să desenezi şi aşa a început scandalul în familie. Am dat examen la Liceul de Artă din Cluj, iar apoi drumul meu a fost clar. A urmat facultatea de Arte şi Design de la Cluj, apoi masteratul la Bucureşti.
Reporter: Sunteţi considerată “artistul nepereche”. Aţi avut nenumărate expoziţii personale în străinătate şi acasă, dar şi expoziţii colective.
Mirela Trăistaru: Am fost peste tot în lume. În Statele Unite, Olanda, Egipt, Turcia şi multe alte ţări. Am avut numeroase expoziţii în Elveţia, acolo sunt artişti români care m-au invitat să particip la diferite expoziţii alături de ei în diferite ocazii. Diaspora din Elveţia este una dintre cele mai frumoase pe care le-am cunoscut, este o diaspora formată din artişti, pictori, sculptori, profesori, medici, dar, și mai important, sunt oameni cu mult suflet.
Reporter: Sunteţi interesată de politică?
Mirela Trăistaru: Nu am preferinţe politice. Pentru mine, societatea perfectă ar fi aceea a lui Platon care aşeza artiştii şi filozofii în fruntea societăţii. Simt multă tristeţe zilele acestea, oriunde aş privi, fie că e vorba de politic, social sau economic. Cred că este nevoie de un efort colectiv pentru a schimba ceva în societatea noastră.
Reporter: Mai avem nevoie de tradiţii?
Mirela Trăistaru: Oriunde în lume este nevoie de tradiţii. Reperele le luăm uitându-ne la strămoşi, identitatea o luăm din cultură şi istorie. Folclorul nostru este atât de frumos, istoria noastră este incredibil de frumoasă. Trebuie să avem grijă de moştenirea pe care am primit-o de la înaintaşii noştri.
Reporter: V-am găsit anul acesta la Art Safari.
Mirela Trăistaru: Art Safari a început acum doi ani cu un mare cort în piaţă din faţă Ateneului, o prima ediţie foarte reuşită, cu un număr mare de galerişti, artă veche şi cu un număr mare de vizitatori. A continuat anul trecut la clădirea Ciclop de pe Magheru, o clădire ofertantă care poate fi asemănată cu Guggenheim, respectând proporţiile, iar anul acesta ni s-a propus o nouă locaţie şi anume clădirea Dacia, chiar lângă Banca Naţională, o clădire un pic prea frământată pentru un plan coerent expoziţional, dar şi bine plasată, amenajată un pic prea industrial pentru spiritul meu aflat în permanentă căutare a frumosului, a detaliului care să bucure ochiul. Îmi place şi industrialul din artă, că să nu pic în zona romantismului, a barocului, dar un industrial studiat.
Art Safari de anul acesta poate să fie cel mai reuşit pentru că însumează lucrări dadaiste; lucrări importante ale unor artişti precum Marcel Iancu, Perahim şi mulţi alţii, lucrări care dealtfel nu se văd adesea în muzee, aflate în colecţii private. Cred că anul acesta a fost cel mai mare număr de vizitatori, ceea ce înseamnă că publicul bucureştean începe să ia cunoştinţă de cel mai nou târg de artă din România. Am văzut aici profesori şi artişti mari de la Cluj care ne-au vizitat, domnul Sbarciu care este iniţiatorul şcolii de la Cluj şi celebru în lumea artei, iar occidentul este cu ochii pe şcoala de la Cluj, ce lucrări noi apar, ce lucrări mai fac artiştii deja prezenţi în expoziţii internaţionale.
Reporter: Aţi fost prezentă și la primele două ediţii ale Art Safari…
Mirela Trăistaru: La prima ediţie am participat cu un puzzle uriaş, Add to Address Book se numeşte proiectul, am avut un stand mare cu sprijinul Institutului Cultural Român (ICR), în care am adunat 105 de artişti români şi din străinătate care mi-au permis să intervin peste lucrările lor, astfel încât să fac o singură lucrare a mea care să vorbească despre prietenie, adevăratele valori , toleranţă. Artiştii lucrează singuri, le place intimitatea atelierului lor, nu prea deschid pentru publicul larg. Cu toate acestea am reuşit să conving un număr de 77 de prieteni să facă acest gest pentru mine iar eu, la rândul meu, să îi promovez şi să îi expun. Proiectul a ajuns şi la Viena în cadrul muzeului Moya şi la Muzeul Ţăranului Român. Proiectul a crescut, se poate spune că este un proiect dadaist prin însăşi manifestul sau, prin faptul că ia bucăţele din sufletul fiecăruia şi le amestecă şi le reinventează la fiecare expunere. Astăzi adună artişti din 21 de ţări, o performanţă în continuă creştere.
Anul trecut la Art Safari am expus împreună cu Asociaţia Naţională pentru Arte Vizuale Contemporane care este fondată de fotografi, de prieteni de ai mei fotografi.
Reporter: Ce lucrări aţi expus anul acesta?
Mirela Trăistaru: Anul acesta am venit la Târg cu două galerii, cu galeria Joana Durig din Elveţia şi cu Atelier Jutka din Germania. La galeria Joanei sunt expusă eu şi Liviu Mocanu, sculptorul de la Cluj. Pe simezele standului au fost expuse lucrări din trei etape diferite. Prima etapă este o serie de portrete, de obsesii din 2008-2009, după care sunt lucrări ce ilustrează un Bucureşti interbelic, o nostalgie a vremurilor trecute, a ceva ce s-a păstrat viu în memoria noastră şi ce am putut noi să conservăm mai frumos din Bucureşti. Ultima tema se numeşte White şi este tema cea mai dragă mie, înseamnă moştenirea pe care am primit-o eu de la bunicii mei şi pe care vreau să o las mai departe copiilor mei. Ne vorbeşte de adevăratele valori, de tot ce a ştiut bunica mea să ţeasă cu trudă şi migală, aşa încât să ilustreze o întreagă comunitate, un întreg suflu al ţăranului român de pe Valea Someşului şi ce pot eu să las unui copil care are role, bicicletă, gadgeturi, telefoane, X-Box, televizor şi nu mai ştiu câte altele. E puntea dintre generaţii pe care vreau să o păstrez vie. Vreau să înveţe fetiţa mea că o ie purtată, moştenită de la bunica, nu este doar o ie, o bucată de pânză pe care o cumperi din marile mall-uri ci este acolo o încărcătură imensă. Costumul popular românesc este un costum cusut cu mare grijă pe în alb, întotdeuna alb, chiar dacă este foarte colorat şi înflorat cum este cazul iei bistrițene. În general, când fetele tinere îşi aleg modelele şi brodează, acoperă cămaşa sau pânzătura, astfel încât prietenele sau vecinele să nu vadă ce cos ele până când costumul este gata şi ies la hora din sat sau la biserica. În timp ce cos, ele spun rugăciuni care transformă costumul într-o platoşa, o protecţie împotriva duhurilor rele, a tot ce e urât şi murdar pe lumea asta. Asta însemna White pentru ţăranul român, această este platoşa pe care vreau să o las copilului meu.
Reporter: Aţi fost de curând invitată în China.
Mirela Trăistaru: Anul trecut am găzduit la Gallery, care este spaţiul expoztional al ANAV, ţi-am vorbit mai devreme despre ea, şapte pictori chinezi, toţi membrii ai Uniunii Artiştilor Plastici Chinezi, ei au fost aduşi în România de cea mai mare editura de carte din China şi am făcut împreună o expoziţie foarte frumoasă care s-a bucurat şi de prezenţa Asociaţiei Confucius din Bucureşti. Am avut o seară de ceremonia ceaiului, cu pictură de masca tradiţională şi concert de vioara chinezească, instrumentul lor tradiţional. Pentru că s-au simţit bine, au invitat cinci artişti din România care să meragă într-un simpozion de artă care se va finaliza în luna septembrie.
Aceasta este unul dintre proiectele viitoare, este un proiect important multicultural care se vrea la debut şi sperăm că va avea viaţă lungă.
Reporter: Proiecte în derulare? Proiecte viitoare?
Mirela Trăistaru: La New York, sunt prezentă cu colecţia White, alături Cristina Chiriac care promovează ia românească peste tot în lume. Sper ca participarea diasporei să fie semnificativă.
O altă ieşire va fi în luna iulie, la Rusalca, într-un simpozion internaţional, unde eu am mai participat în urmă cu 2-3 ani, îi ştiu pe organizatori, ştiu în general ce artişti vin din Franţa, Italia, Germania, Serbia, Croaţia, sunt artişti buni pe care i-am mai întâlnit şi cu care pot să creez împreună.
