CulturăSocietate

„O sămânţă pentru altă lume”

Interviu cu prof. Florin Munteanu, realizat de Anca Mizumschi
poza florin2Născut pe 27 martie 1952 la Braşov, absolvent al Universităţii “Politehnica” Bucureşti, promoţia 1976; Doctor în Ştiinţe:  Inginerie Industrială; specializat în aplicaţii ale ştiinţei Complexităţii în inginerie, econofizică, geodinamică şi mediu precum şi în politici de integrare în educaţie a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. Membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România şi Secretar Ştiinţific al secţiei de ştiinţe geonomice. Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România şi Secretar Ştiinţific al secţiei de Ingineria Minelor, Petrolului şi Geonomiei, co-fondator şi Şef al Catedrei UNESCO de Geodinamică din cadrul Academiei Române, Institutul de Geodinamică, Profesor Asociat în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Aplicate a UniversităţiiPolitehnică”- Bucureşti, Lector la Colegiul Naţional de Apărare din cadrul Academiei Militare din Bucureşti, Preşedinte fondator al Centrul pentru Studii Complexe – centru UNESCO (Center for Complexity Studies – UNESCO center www.complexity.ro), principal promotor al paradigmei Complexităţii în România. Iniţiator al programelor de cercetare desfăşurate sub genericul NEXUS, program de formare a tinerilor pentru o carieră ştiinţifică în domeniul complexităţii, program ce presupune armonizarea între inteligenţă emoţională şi inteligenţă raţională.  

Reporter: Domnule profesor Munteanu, cum s-a născut Centrul pentru Studii Complexe – centrul UNESCO?

Florin Munteanu: Activitatea pe care am desfăşurat-o timp de 25 de ani că cercetător ştiinţific la un institut aparţinând Academiei Române şi cea de profesor universitar la Institutul Politehnic Bucureşti, m-a făcut să trec dincolo de interpretarea fenomenelor matematice şi fizice, şi să îmi pun întrebări fundamentale legate de înţelegerea apariţiei şi evoluţiei omului. Mă consider un privilegiat pentru că atunci când natura individului este cea de cercetător, chiar şi la vârstă adultă, uimirea rămâne o caracteristică.

Când ceva te uimeşte cu-adevărat, se declanşează ceea ce se numeşte „tensiune filozofică”, o forţă lăuntrică care te împinge la cercetare. Într-una din căutările mele, am întâlnit la un moment dat o carte: „Estetică şi Teoria Artei” a lui Mathila Ghyka. A fost un prim eveniment care pentru mine a realizat o punte puternică între ştiinţă şi estetică. Cred că printre lecturile care m-au marcat ulterior se pot enumeră: Teoria catastrofelor a lui Rene Thom, Sinergetică lui Hacken, Criticalitatea autoorganizata a lui Per Bak şi toate „întâlnirile” acestea se întâmplau prin 1985, 1987.. după care am început să concep cu totul şi cu totul altfel modelul realităţii înconjurătoare. Aşa că mi-am schimbat profesia, trecând de la Inginerie (mecatronică) la geodinamică. În timp, conștientinzând valoarea acestui nou mod de gândire, care aparţine a ceea ce azi se defineşte ca „Ştiinţa Complexităţii”, am încercat să dezvolt un grup de lucru pe tema Complexităţii, la început în Politehnică, apoi în noul institut în care m-am mutat în 1990. În 1996 am reuşit să pun bazele unei asociaţii profesionale dedicate: Centrul pentru Studii Complexe (CSC), devenit din 2000 centru UNESCO.

DSC_7060În fapt, CSC-ul este o organizaţie nonguvernamentală şi nonprofit a cărei misiune este pe de o parte dezvoltarea paradigmei complexităţii, iar pe de altă parte, să difuzeze în social cunostiințe, modele, teorii. Încercăm astfel să pregătim o tânăra generaţie care să facă saltul de la o mentalitate a’ Complicatului „(abordare cantitativă, mecanicistă, liniară) la cea a „Complexităţii” (abordare calitativ-cantitativă, organică, nonlineară).

Reporter: Ce este programul Nexus?

Florin Munteanu: Este un program de educaţie informală şi nonformală orientat către identificarea şi cultivarea tinerilor ce simt chemarea de a îmbină artă cu ştiinţă, de a înţelege dincolo de reproducerea unor cunoştinţe, de a asimila cercetarea că atitudine activă, că metodologie de cunoaştere a unei realităţi nefragmentate pe discipline. Este o abordare de tip „edutainment”, structurată în jurul unor proiecte ce implică o abordare multidisciplinară, astfel încât tinerii să îşi poată identifica locul în echipa funcţie de abilităţi şi cunoştinţe, dar în acelaşi timp să înţeleagă şi locul şi rolul celorlalţi în finalizarea unui proiect. Este o combinaţie dintre learning by doing, learning by discovery şi learning by sharing, realizată într-un cadru multigenerational. Pe scurt, dacă programele educaţionale actuale pun accent pe transfer de cunoştinţe şi formarea unor abilităţi şi competenţe orientate către integrarea în piaţă muncii, programul Nexus urmăreşte pregătirea tânărului pentru adaptarea la un mediu socio-economic turbulent, nepredictibil, în care evoluţia exponenţială a ştiinţei induce mutaţii majore. În acelaşi timp, te pregăteşte să ai capacitatea de a înţelege o realitate din ce în ce mai abstractă, în care fizică, matematică, informatică devin esenţiale, pentru că apar continuu meserii noi bazate pe principii, concepte şi teorii noi.

Reporter: Cine sunt tinerii care vin spre dumneavoastră şi nu numai tinerii, bănuiesc că vârstă biologică nu are prea mare importantă atunci când, aşa cum aţi spus dumneavoastră, îţi păstrezi intactă capacitatea de a fi uimit?

Florin Munteanu: Într-adevăr, vârstă nu a contat prea mult în majoritatea cazurilor. Uimirea şi dorinţa de a înţelege complexitatea lumii au fost principalele atribute ale celor ce au devenit participanţi activi în programul Nexus. Cred că în această particularitate a constat şi succesul programului, căci a adunat lumea în jurul unor teme incitante la care au aderat persoane cu vârste diferite ( de la 10 până la 50 de ani ) şi experienţe diferite. Beneficiul a fost al tuturor, pentru că pe lângă satisfacţia oferită de realizarea practică a unui stand experimental, al unui prototip sau a unui soft inovativ, tinerii au acumulat experienţă iar cei mai în vârstă şi-au reîmprospătat energia

Reporter: Ce alte acţiuni are Centrul pentru Studii Complexe?

Florin Munteanu: O prima direcţie o constituie valorificarea în plan pragmatic a cunoştinţelor furnizate de geometria fractala şi fizică constructală, de teoria haosului şi a catastrofelor, de fizică cuantică, cunoştinţe a căror sumă formează ştiinţa Complexităţii. O altă direcţie a Centrului este cea de a promova, de a difuza această cunoaştere la nivel social, pentru a face cunoscută o nouă resursă intelectuală ce poate fi baza unor iniţiative antreprenoriale de nivel internaţional.

Reporter: Am văzut că activităţile Centrului pun accent pe schimbarea socială prin educaţie. Ce credeţi, la modul concret, că se poate face astfel încât să existe o metamorfoza socială reală? Reală în sens de măsurabilă

Florin Munteanu: Schimbarea socială este un proces continuu, inevitabil,dacă ne gândim la faptul că vorbim de un „Organism” social viu şi nu de un „Sistem” social (construct mental, model). Problema actuală este în fond creşterea exponenţială a vitezei de evoluţie a acestui organism social, indusă de globalizare, de mobilitatea oferită de tehnologie în general şi de Internet în mod special. Cunoștintele acumulate până acum, de marea majoritate a oamenilor, derivă dintr-o gândire liniară, mecanicistă, cauzală, specifică unei societăţi industriale ce a caracterizat omenirea în ultimii 200 – 300 de ani. Ori, ceea ce se cere azi pentru a aduce creştere economică este total diferit pentru că ne confruntăm cu o realitate evolutivă, instabilă, neliniară, organică, bazată pe concepte şi modele abstracte, pe nanotehnologii, tehnologii informaţionale, pe tehnologia vidului, etc. Nu mai vorbim de o dezvoltare, ci de o „tranziţie de fază”. Formarea într-un timp scurt a specialiştilor capabili să înţeleagă şi să opereze în cheia acestei noi viziuni, a noii paradigme, nu este doar o problema de simplă formulare sau restructurare a sistemului educaţional. Cred că educaţia este cheia trasformarii pe care azi o suferă umanitatea, doar că prin educaţie va trebui să înţelegem atlceva decât ceea ce acceptăm azi că fiind un sistem de educaţie eficient. În opinia mea, soluţia stă într-un sistem de mentorat şi „hub”-uri care să adune profesionişti la distanţă şi nu universitatea clasică cu amfiteatre şi bănci aşa cum o cunoaştem acum.

Reporter: Prin prisma a tot ceea ce mi-aţi spus până acum, unde credeţi că ştiinţele umaniste şi cele exacte se intersectează în 2016, domnule profesor?

florin poza siteFlorin Munteanu: O simplă explorare pe internet a tendinţelor în învăţământul universitar arată, prin însăşi schimbarea denumirii unor universităţi, estomparea din ce în ce mai accentuată a frontierei dintre artă şi ştiinţă. Unde se întâlnesc cele două esenţe ale omului: emoţia şi raţiunea? Rugăciunea inimii ne spune concret, ne invită să ne construim viaţă astfel încât „Mintea să coboare în inima”. Dacă reuşim să asociem creativitatea raţională cu spiritualitatea fiinţei umane, orice pas înainte în dezvoltarea tehnologică va asigura şi o comuniune cu natură în sens de integrare. Ştiu că este o afirmaţie care pare azi utopică dar care sunt sigur că este unică soluţie de supravieţuire pe termen lung a omenirii.

Reporter: Proiectele dvs. au şi vizibilitate internaţională? Aţi reuşit să creaţi nişte alianţe internaţionale care să le sprijine?

Florin Munteanu: În general activitatea centrului a fost publică, expusă pe internet încă din 1995. Mai nou, pe Youtube veţi găsi înregistrări cu numeroase activităţi şi tematici abordate, toate postările fiind (cu mici excepţii) în limba română. Am participat la numeroase conferinţe şi congrese internaţionale, dar concret nu am avut la nivel de organizaţie o politică de formare şi creştere a vizibilităţii în afară ţării, sau de stabilire a unor alianţe internaţionale de sprijin. Există proiecte care se pot desfăşura la nivel internaţional. Există însă şi proiecte orientate către dezvoltare locală, în baza contextului şi particularităţilor culturale specifice. În cei 20 de ani de activitate a Centrului de studii Complexe ne-am concetrat în special pe sensibilizarea societăţii româneşti cu privire la nevoia de schimbare, la oportunitatea oferită de asimilarea şi asumarea cunoştinţelor legate de ştiinţă Complexităţii, de tranziţia de la o economie bazată pe industria grea la cea oferită de tehnologia informaţională şi comunicaţii. Am organizat zeci de şcoli de vară, conferinţe dedicate complexităţii, dar şi întâlniri informale cu factori de decizie, cu părinţi, cu tineri, cu oameni de afaceri. Ceea ce am încercat împreună cu membrii acestui ONG, a fost crearea unui cadru în care ţară noastră să îşi asume o politică de străpungere, de salt, către ceea ce academicianul Mihai Drăgănescu, părintele ortofizicii, definea a fi Societatea Conştiinţei. Singura modalitate pe care o văd ca această cultură, această civilizaţie născută pe teritoriul numit azi România să nu dispară este să îşi asume metamorfoza către o altă lume, să devină practic „O sămânţă pentru altă lume”.

Reporter: Puteţi să dezvoltaţi puţin modelul acesta? Ce înţelegeţi prin sintagma „O sămânţă pentru altă lume” în cazul României?

Florin Munteanu: Este evident că o situaţie critică provoacă spiritul creativ al omului pentru a găsi o ieşire, o rezolvare, o alternativă. Iar România, poate mai mult decât alte ţări, se află într-o asemenea situaţie. O criză multidimensională generată de o conducere incompetenţa, de o corupţie endemică, de o indolenţa specifică unei societăţi civile încă nestructurate. Această situaţie caracterizată de mulţi că fiind dezastruoasă, forţează o transformare. Nu se mai pune problema unor politici de “urmărire”, de reducere a decalajului faţă de ţările dezvoltate, se impune din ce în ce mai coerent şi mai apăsat nouă viziune a unor politici de “străpungere”. Îmi este greu să dezvolt această idee în cadrul restrâns al unui interviu, dar însăşi întreagă activitate desfăşurată de Centrul pentru Studii Complexe este subsumată viziunii pe care academicianul Mihai Drăgănescu, a definit-o în ultima să carte: Societatea Conştiinţei. În această viziune, accentul nu este pus pe calitatea vieţii exprimată în cantitatea de produse consumate, ci de formarea unei minţi integrate multidimensional, ceea ce presupune ingeniozitate, capacitate de asimilare a noului, sensibilitate şi intuiţie, calităţi pe care le văd zilnic la tinerii din jurul meu şi, ca atare, sunt optimist în ceea ce priveşte transformarea acestei ţări.

Reporter: Am auzit de foarte multe ori afirmaţia că România nu ştie să îşi respecte valorile şi că trebuie să pleci că să te poţi realiza dacă eşti un vârf în domeniul tău. Credeţi că e adevărat? Şi dacă da, credeţi că se poate face ceva că acest exod să înceteze?

Florin Munteanu: Este un adevăr trist. Mă uit la profesori români de notorietate şi nivel internaţional. Mă uit la valoarea deosebită a lucrărilor recunoscute la nivel mondial şi nu prea găsesc printre citările de la bibliografie nume româneşti, nume ale colegilor care au contribuit la formarea lor. Nu există în programul educaţional (formal sau informal) obiceiul de a prezenţa biografia unor români de excepţie. Se mai ştie câte ceva de Brâncuşi, de Coandp, de Saligny, de Vuia… dar puţini ştiu de Odobleja, de Săhleanu, de Nicolas Georgescu- Roegen, de Anton Dumitriu, de Lupaşcu, de Ghyka, şi mulţi alţii, şi asta că să citez doar pe cei ce au contribuit semnificativ la geneza societăţii moderne . În schimb, intelectualitatea academică citează cu prioritate nume mari din lumea largă, generând implicit senzaţia că aici totul este superficial, banal. Dacă vrei să faci cu adevărat ceva este bine să pleci peste mari şi ţări! S-a structurat o „memă” ce stabilizează în conştiinţa socială un asemenea preconcept. Ori memă este în fapt o componentă ce defineşte corpul social, ce îi asigura stabilitatea şi implicit perpetuarea, fiind analoagă cu „gena” pentru corpul biologic. Din acest motiv este greu de schimbat ceva. Nu imposibil, dar necesită efort, credinţă şi evident cunoaştere autentică.

Reporter: În cartea dvs SEMINŢE PENTRU ALTĂ LUME apărută în ediţie princeps în 1999 spuneaţi : „Cum poate arăta un individ pentru care corpul, raţiunea, inima şi spiritul se potenţează reciproc, formând o unitate cu proprietăţi esenţial noi? Mai poate acest individ să se integreze în ceea ce numim generic Homo Sapiens sau trebuie să-l rebotezăm, fiind vorba de ceva cu-adevărat nou, de o mutaţie generată de efortul individual de adaptare la nivelul de dezvoltare culturală atins azi pe planetă? Poate rezistă acest tip nou de individ pe o planetă bântuită de conflicte din ce în ce mai mari? Sau poate el coexistă cu starea de conflict specifică mediului din care a provenit, fără a suferi traume majore? ” Aţi găsit între timp răspunsul la întrebările acestea, domnule profesor?

Florin Munteanu: Nu, dar omul are o abilitate fundamentală pe care o numim credinţă. Omul acţionează de multe ori în baza unor viziuni, a unor convingeri interioare ce nu vor avea dovadă din principiu, căci altfel am vorbi de Încredere şi nu de Credinţă. Credinţă mea este că OMENIREA are O MENIRE, ce urmează o evoluţie specifică viului, o continuă metamorfozare şi transfigurare a Conştiinţei. Eu cred şi simt că acest salt al Conştiinţei umane va veni la timp, niciodată mai devreme, şi va fi surprinzător

Alătură-te discuției

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *