PoliticăSocietateSport

De ce iubim Islanda

Articol scris de Adam S.Q. David

Cu toții urmărim fotbalul din plăcere, pasiune, dragoste pentru echipa favorită sau pentru că am pariat pe acest sport. Dar există momente când dincolo de toate astea apare un sentiment aparte. Când nu ne mai pasă de numele mari din fotbal, de derby-urile deja consacrate sau de rezultatele pe care le așteptăm pe vreun bilet și ne întoarcem către echipele mici care fac rezultate mari. Ne deschidem inima necondiționat pentru o mână de jucători de care nu auziserăm sau de care nu ne-a păsat până în momentul în care au reușit ceea ce părea imposibil. Să-i îngenuncheze pe titani.

Povestea Islandei începe într-o noapte magică din octombrie 2014 când reușește o victorie incredibilă în fața Olandei, succesul aparținând unei echipe venite dintr-o țară cu 325.000 de oameni, cu doi antrenori din care unul e dentist și cu un portar regizor care pe lângă faptul că apără excelent a regizat videoclipul celor care au reprezentat Islanda la Eurovision în 2012. Dar călătoria acestei „cenușărese” a Europei nu se termină aici. După aproape 1 an, în Septembrie 2015 Islanda dă lovitura fatală Olandei care în 2014 termina pe poziția a treia în lume, învingând „Portocalele mecanice” chiar pe Amsterdam Arena. Deja doar aceste rezultate sunt de domeniul fantasticului pentru o nație care în urmă cu ceva timp se bucura doar să joace în compania unor granzi ai lumii fotbalului, neîndrăznind nici măcar să viseze la vreo victorie. Dar drumul feeric al naționalei micii insule nordice nu s-a oprit nici aici. Au reușit o calificare istorică la Euro 2016 unde așa cum știm regizorul portar l-a pus la respect pe Cristiano Ronaldo, unde Islanda a condus Ungaria până în minutul 88 și a tras obloanele Austriei în ultimul minut al meciului, confirmând că nu mai sunt doar o simplă cenușăreasă, ci prințesa balului ce va continua dansul alături de Anglia pe care va încerca să o cucerească.

În urma acestor rezultate putem spune clar și răspicat: Da, iubim naționala Islandei! Dar iubirea trece dincolo de fotbal. Ne-am îndrăgostit de Islanda pentru că este o țară ce nu are deloc o climă prietenoasă, frigul apăsător, vulcanii, ghețarii sau râurile de lavă fiind amprentele insulei dar cu toate dezavantajele climatice au reușit sa ajungă printre cele mai stabile țări la nivel politic, social și economic! Este una din puținele țări fără armată, unde polițiștii lor nu dețin arme de foc și totuși  au una din cele mai mici rate ale criminalității din lume încât islandezii își lasă copiii mici nesupravegheați pe stradă, fără frică. Este prima țară din lume care a ales în 1980 o femeie ca președinte prin vot popular direct și prima care are ca prim ministru un homosexual recunoscut. Este țara care atunci când intra în colaps financiar în 2008 spunea NU băncilor și DA populației, ca mai târziu să reușească un boom economic.

Sursa: telegraph.co.uk
Sursa: telegraph.co.uk

Acum cred că e clar că reușita Naționalei Islandei nu e doar o întâmplare minunată, un miracol petrecut peste noapte, ci este rodul unei munci asidue de zeci de ani, rezultatul unei gândiri eficiente, al unei democrații funcționale, al unor investiții eficace ce s-au văzut și în fotbal. Este reușita omului mic, nesusținut, neajutat, dar care prin muncă, determinare, voință și răbdare a ajuns să dărâme orice piedică, orice greutate. Dadi Rafnsson, unul din cei mai importanți oameni care au pus umărul la crearea și dezvoltarea centrelor sportive de tineret din Islanda spunea ca ei au o vorbă intraductibilă. Atunci când ești felicitat pentru o reușită, oriunde ți se spune „Nice work!”, „Good work!” (Bine lucrat!). Pe tărâmul luptătorilor nordici se spune „Hard work!”, „Hard work you did there!” (Treabă grea ai reușit acolo!). Cred că asta definește cel mai bine rațiunea succesului.

Și până la urmă de ce iubim Islanda? Pentru că Islanda suntem noi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alătură-te discuției

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *