0
0
Articol scris de Sorin Cheval
De mai mulți ani, cercetarea românească gâfâie. În trepte diferite, cu galopuri de performanțe mai degrabă individuale și cu sforțări contextuale ce par desprinse din alt film, gen ELI-NP („Laserul de la Măgurele”), cu probleme cronice despre care-i musai să discutăm într-o bună zi public și complet deschis dacă chiar vrem rezolvare, cu bugete care rămân în zona de sub-finanțare de ani de zile, cercetarea românească gâfâie. Chiar și în aceste condiții, cercetarea științifică rămâne o floricică delicată pe care orice guvern cu pretenții intelectuale –reale sau plagiate- o vrea prinsă vizibil la butonieră. Cercetători de valoare există, mulți lucrează în laboratoare și instituții de prestigiu din străinătate, dar și în țară, iar unele măsuri de încurajare a performanței s-au luat de mai mulți ani. După cunoștința mea, România este singura țară care premiază un cercetător pentru faptul că publică un articol într-o revistă de top, deși a publica este, tot după cunoștința mea, o obligație a unui cercetător și nu o activitate opțională.
Guvernul Cioloș încearcă să pară, iar uneori chiar reușește, să pară un guvern ancorat în probleme reale. Aparent, nu ai de ce să nu aplauzi faptul că premierul și-a găsit puțin timp să dea un exemplu de implicare civică prin strângerea gunoaielelor din Parcul Văcărești, cu atât mai mult cu cât părea o grijă autentică pentru mediu. Dar când același premier vine cu măsuri evident populiste de nivelare a creierelor și le prezintă drept grijă pentru dezvoltarea unui domeniu în care creierul este principalul instrument de lucru, te poți întreba dacă gesturile și acțiunile Domniei sale sunt chiar așa de bine intenționate cum vor să pară.
Printr-o Ordonanță de Urgență (care este oare urgența?), OUG nr 32/2016, se impune scutirea de plata impozitelor a cercetătorilor. Toate bune și frumoase, eu cred că orice reducere de impozite poate fi salutată de oricine înțelege funcționarea economiei liberale, numai că…
În sistemul de cercetare din România există un procent foarte mare de personaje care chiar nu au nicio legătură cu domeniul. Nu vreau să intru în detalii, dar de ce să elimin impozitul pe salariu pentru cineva care chiar nu merită deloc acel salariu, la fel cum îl elimin și pentru un cercetător dedicat, pasionat și cu rezultate vizibile? Crede cineva că performanța științifică a cuiva care nu are nici aptitudini de cercetare, nici dorință de cunoaștere și nici bun-simț de a se face util pentru salariul încasat, va crește cu vreun strop după scutirea de impozit? Nici după o mărire de salariu de 1000% nu se va întâmpla.
Nu salariul este principala piedică pentru revenirea sau rămânerea în țară a creierelor de valoare, cât mizeria morală, impostura ierarhiilor și lipsa de predictibilitate a finanțării în sistemul de cercetare, în societatea românească în ansamblu.
Cred că o astfel de scutire nu încurajează în niciun fel competiția și valoarea, oferind avantaje de-a valma, indiferent de performanță. Spre exemplu, scutesc de impozit un individ care nu face cercetare, dar este angajat ca cercetător, și nu scutesc de impozit un profesor care face cercetare, dar nu este angajat ca cercetător. Sau, cum rămâne cu principiul „finanțarea urmărește performanța”, dacă scutirea de impozit se face otova, indiferent ce faci în cele 8 ore de program?
Diferențierea legislativă între cercetarea fundamentală și aplicativă prevăzută de OUG este imposibil de pus în practică. Dacă un matematician dintr-un institut al Academiei ajută la un studiu privind efectele temperaturilor extreme asupra sănătății, este cercetare fundamentală (activitatea de bază a institutelor Academiei) sau aplicativă (cum este, evident, scopul aplicației)?
Vorba unui bun amic: dacă un parlamentar cu doctorat se angajează după terminarea mandatului, desigur, într-o instituție de cercetare-dezvoltare, devine cercetător și este scutit de plata impozitului?
Încerc să înțeleg motivația profundă a acestei măsuri, merg la textul OUG și citesc că a fost emisă „în scopul evitării blocării activităţii unor operatori economici, cum ar fi cei din domeniile de achiziţii de diverse produse de la persoane fizice (produse agricole, din flora spontană, achiziţii de ciuperci şi fructe de pădure etc.) sau din domeniul organizatorilor de evenimente speciale”
Adică fără această măsură ar fi existat riscul „blocării activității unor operatori economici”? Care anume? Nu, nu, nu din domenille X, Y și Z, ci concret, care SRL sau SA ar fi fost blocat de menținerea impozitului pe salariul cercetătorilor care nu fac nimic. Sau, ca să zic așa, „organizatori de evenimente speciale”, gen?
Prin această măsură, cercetarea științifică românească este trasă puternic … pe stânga. Pe contrasens, va sa zică…
