Politică

Noapte bună PNL!

Suntem din ce în ce mai aproape de concluzia – amară – că politicienii români nu au înțeles în 26 de ani care e treaba cu pluripartidismul, sau concurența în general; iar seniorii sunt din ce în ce mai puțini și prea obosiți pentru a-i trage de urechi și a-i trimite înapoi în bănci fără note de trecere.

Scurt studiu de caz aplicat pe un partid care emite (și de la care se emit) pretenții: PNL.

Începând cu anul 2015, „Marele PNL” (așa cum se autointitula după ceea ce s-a vrut a fi „unificarea Dreptei”) a început să își pregătească terenul pentru parlamentare, fidelizându-și electoratul. Corect, până aici, dar atunci când vrei să faci o lege a votului prin corespondență (pentru diaspora, care ți-a cam pus președintele) și nu deții majoritatea în parlament, iar oamenii pe care îi ai în comisia de elaborare a legii nu pot negocia la sânge cu adversarii, marele risc este ca rezultatul să fie un proiect nefericit, pe care ai tăi să îl voteze (că, deh, au fost și ei acolo, nu?) și cu asta să girezi o palmă pe obrazul celor care te-au susținut decisiv la nevoie. Ce-a făcut PNL? Ați ghicit! Exact asta….
Dar mai erau destule luni în care aceștia să „dreagă busuiocul”. Și cât timp a mai fost premier Victor Ponta treaba a mers bine. PNL a susținut o serie de proiecte benefice pentru oameni (care, bineînțeles, nu puteau trece din cauza maleficilor din PSD) și a punctat mereu atunci când guvernul a făcut vreo greșeală. Însă a venit fatidicul moment al dramei din clubul Colectiv, care a fost urmat de demisia guvernului Ponta și înlocuirea sa cu un cabinet de tehnocrați condus de către Dacian Cioloș. Atunci, majoritatea se aștepta ca președintele Johannis să nominalizeze un guvern liberal („guvernul meu”…) și, în cel mai rău caz, urmau alegerile anticipate, unde PNL avea încă toate șansele să câștige. Dar nu a fost așa, iar în acel moment, „Marele PNL” a redevenit „PNL” și atât. Mai mult, din evenimentele care au urmat dramei de la Colectiv s-au format unele partide noi, cel mai notabil fiind USB (actualmente USR) – analogia, păstrând proporțiile, cu partidul „izvorât din focul Revoluției din 1989”: FSN –  este probabil evidentă pentru toți…
Deși la început părea a fi doar un foc de paie politic, acest partid cu o viziune profund anti-sistem a dat lovitura exact unde și când a trebuit: în București, la alegerile locale din primăvară, clasându-se pe locul doi după PSD. Adică a dat PNL (care chiar după gafa impardonabilă de a schimba partu candidați în două săptămâni susținea că va câștiga capitala) la o parte din mers. Concluzia acestui eveniment este una de o simplitate dezarmantă: PNL și-a pierdut și al doilea atu electoral: votanții anti-sistem. Lecția: PNL trebuia să se reformeze pe bune! Și asta au și început să facă, dar în moduri numai de ei știute.
Astfel, liberalii au adoptat un cod marțial de integritate (care o fi rostul său într-o țară care își alege primari din pușcărie nu se știe exact…), și-au lipit imaginea de cea a guvernului tehnocrat, fără să se întrebe o secundă dacă acest guvern este întruchiparea mișcării anti-sistem sau să se uite pe cercetările sociologice care arată că percepția electoratului este aceea că guvernul în cauză este cel mai slab de după 1989 și a început să caute persoane din afara partidului pentru a le promova, ignorând cu desăvârșire propria pepinieră de cadre și generația actuală de tineri liberali care încă nu a avut o șansă de a-și demonstra capacitatea politică.
Toate aceste mișcările de reorganizare au adus cu sine o luptă internă, fratricidă, extremă, au re-separat taberele (vechii membri PD-L vs cei din PNL-ul istoric) și au creat cadrul ideal pentru folosirea Codului de Integritate ca și armă politică de distrugere a adversarului. Bineînțeles, acest tablou sumbru este completat de apucăturile dâmbovițene și combinațiile politice meschine specifice ultimilor 26 de ani de politică „democratică” ai României. Cu alte cuvinte, Suntem OK, ne reformăm, suntem occidentali, dar la vremuri noi, oameni noi. Adică…tot noi! – sau cel puțin unii dintre noi, după cum vom vedea mai jos.
Cel mai important exemplu este, din nou, diaspora. În cel mai trâmbițat fief al PNL, lista la senat este deschisă de către eternul Viorel Badea, ruda săracă a foste echipe William Brînză – Eugen Tomac – Viorel Badea de pe vremea PD-L ului lui Traian Băsescu. Un personaj contestat chiar și de foștii camarazi, cu grave probleme de ordin penal (criteriile de integritate probabil s-au pierdut pe undeva prin Modrogan…) și cu probleme până și în declarația de avere. Mai mult decât atât, de-a lungul timpului domnul Badea a dovedit o nonșalanță nedemnă de un reprezentant al poporului român, confundând ședințele de partid cu relaxarea din câciumă, după cum reiese din fotografia de mai jos, asumată public chiar pe pagina oficială a PNL Londra:prezidiu-UK

De reținut este faptul că, printre „factorii de decizie” de la prezidiu se numără și Cosmin Rusu (posibil președinte PNL Marea Britanie) dar și Iolanda Costide (posibil președinte PNL Londra) care și-a atins apogeul carierei politice prin mitingul de exact 10 persoane din fața ICR Londra, organizat cu ocazia unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Ponta, ocazie cu care doamna Costide a organizat un concurs de creație online unde cea mai bună lozincă urma să fie premiată cu o sticlă de șampanie(!!!)

Nu se știe ce probleme au oamenii ăștia cu alcoolul, dar de obicei acesta este consumat în cantități moderate de către învingători. Iar domniile lor sunt orice altceva… Ca un argument actual în acest sens, este de precizat că PNL Marea Britanie nu are nici un reprezentant pe listele partidului la aceste alegeri. Deci dacă liberalii români din Regatul Unit nu mai sunt în stare să câștige nici măcar o luptă internă despre arena politică mare nici nu poate fi vorba.

Șirul manevrelor politice kamikaze ale PNL continuă chiar și la ora la care acest articol este publicat, iar luptele interne devin tot mai aprige și mai publice pe măsură ce listele se închid. Oameni de mare valoare și cu vechime în partid sunt dați la o parte fie pentru a se face loc fie unor implanturi externe de tip Denise Rifai, fie pentru a elibera ringul pentru persoane din sfera societății civile care, spre rușinea liberalilor, tind a se ține departe de acest partid în forma sa actuală. Mai grav decât atât este faptul că, pe surse, circulă știrea că ordinul pe unitate în Modrogan este ca să se păstreze un număr de locuri eligibile la București pentru oamenii lui Nicușor Dan de la USR. Cum va putea guverna PNL cu USR (intenție declarată public de către Alina Gorghiu) dacă îi iau pe aceștia pe listele lor este un mister, dar probabil că nici doamna Gorghiu nu știe…
Un ultim exemplu de strategie politică liberală este debarasarea de Dan Motreanu de la Giurgiu pentru a i se face loc lui Petre Roman (primul premier al lui Ion Iliescu, pentru cei mai tineri…).
Urmările acestui episod sunt două: sintagma „Marele PNL” a revenit pe buzele românilor, dar de această dată este spusă peiorativ, ca o glumă la adresa partidului Brătienilor, iar a doua o vom vedea cu toții la alegerile parlamentare. Ne-am dori să ne înșelăm, dar în acest moment numai o minune îi mai poate aduce pe liberali acolo unde își doresc să fie, iar în politică minunile se întâmplă doar în turul doi, care acum nu mai există.
Lecția: o vom vedea cu toții pe 11 decembrie și atunci vom concluziona dacă și cine are de învățat ceva din ea. Noi ne-am dori încă un thriller politic cu deznodământ nepesedist, dar nu putem să nu ne ascundem tristețea atunci când vedem că „partidele istorice” insistă să intre (și să rămână) în istorie.

Noapte bună PNL! Sperăm ca, peste timp, să avem motive să recunoaștem că acest material este greșit, dar asta depinde doar de voi.

2 comments

Alătură-te discuției

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *