0
0
(O analiză marca Elena Ioan)
O vorbă din bătrâni spune că „nemulțumitului i se ia darul”…
Actualii guvernanți par din ce în ce mai euforizați de aburii puterii cu care i-a înzestrat electoratul în toamna lui 2016.
Astfel, guvernul Tudose pare a fi cea mai antipesedistă structură din România, iar PSD pare a fi cel mai puternic partid de opoziție (I love Romania!)
După episodul moțiunii de cenzură împotriva guvernului Grideanu, moment care ne-a bananizat aproape ireversibil țara, iată că în aceste zile asistăm la o bananizare de tip „next level”, o bananizare 2.0 dacă vreți.
Și pentru ca tabloul ridicolului să fie de-a dreptul operă de artă, în schemă a fost atrasă și drama a doi copii care au fost agresați de un ofițer de poliție pedofil, doar pentru ca premierul să producă o lovitură cu manta la adresa șefului său politic, prin tentativa de a o demite pe Carmen Dan din funcția de Ministru al Afacerilor Interne.
O altă lovitură pe care Mihai Tudose vrea să i-o aplice lui Liviu Dragnea este aceea de a desființa unul dintre ministerele pentru care șeful PSD a garantat în fața românilor în campania electorală, și anume Ministerul pentru Românii de Pretutindeni.
Firește că problema nu se pune deschis – om fi noi bananieri, dar suntem niște bananieri europeni și cu școală… Tudose și-a îmbrăcat demersul machiavelicoid într-o restructurare guvernamentală prin care mai multe ministere urmează a fi comasate între ele. În cazul diasporei, MpRP ar urma să fie reintegrat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Asta după ce (atenție, nu e fake-news!) a avut una dintre cele mai bune execuții bugetare și a primit cea mai mare creștere financiară față de anul precedent!
Având în vedere imaginea dezastruoasă pe care oricum PSD o avea – și încă o are în diaspora – putem concluziona că o asemenea mișcare ar fi bomboana de pe coliva social – democrată.
Așadar, să recapitulăm: se ia un partid care este considerat responsabil pentru faptul că România are cea mai mare diaspora din lume (după Siria, dar acolo sunt alte probleme). Mai departe; acest partid face cam tot ce se poate mai rău acestor români atunci când vine vorba de drepturi elementare (vezi votul din diaspora – 2014). Ulterior, tot acest partid ajunge la putere (pentru că ajutoare sociale, moaște și Antena 3) dar începe un proces de rebranding, în sensul întineririi cadrelor și mai ales a mesajului. Totodată, conducerea partidului încearcă o reconciliere cu românii de pretutindeni și demarează o serie de politici destinate acestora. Astfel, se înființează Ministerul pentru Românii de Pretutindeni care derulează timp de un an o activitate susținută de sprijinire a mediului asociativ (și nu numai) din diaspora. Sună frumos, nu? Ei bine, chiar așa a și fost!
Dar cum orice minune ține trei zile (a se citi „până te gândești că ar fi o idee bună să folosești Guvernul României în jocuri politice”) iată că acum, fix persoana care poate beneficia cel mai mult de pe urma acestor măsuri ia serios în calcul tăierea crengii de sub picioare prin desființarea (pardon, comasarea!) Ministerului dedicat diasporei.
Având în vedere faptul că la anul avem alegeri prezidențiale, că PSD este renumit pentru spectaculoasele înfrângeri înregistrate în oricare tur doi de scrutin și că fix turul doi este momentul în care diaspora contează din punct de vedere politic (vezi Traian Băsescu în 2009 și Klaus Johannis în 2014), mă încumet să fac o predicție: principala victimă colaterală va fi regele neîncoronat al anti-băsismului (de rit nou), anti-kovesismului și, bineînțeles, al anti-soroșismului. Ați ghicit, mă refeream la Liviu Pleșoianu (breaking news?)
Dar să revenim. Avem un partid la putere care și-a decapitat propriul guvern prin moțiune de cenzură și care a pus ulterior un prim-ministru care face tot ceea ce îi stă în putință pentru a face opoziție celor care l-au nominalizat (again, I love Romania!)
Actualii guvernanți par din ce în ce mai euforizați de aburii puterii cu care i-a înzestrat electoratul în toamna lui 2016.
O vorbă din bătrâni spune că „nemulțumitului i se ia darul”…
