0
0
Povestea mea începe acum 15 ani, când, la 19 ani, am devenit tânără studentă a Academiei de Studii Economice București, plină de entuziasm, energie și creativitate. Simțeam că viața atunci începea și că am multe de făcut. Am făcut parte dintr-o familie normală, cu părinți preocupați de educația copilului lor, de a-i oferi cele mai bune șanse. Fără sprijinul lor necondiționat, nu aș fi ajuns omul care sunt astăzi. Am crescut într-un apartament la etajul 7 din Dristor, unde cu greu s-a alăturat și o pisică. Primii pași în educație i-am făcut la Școala nr. 88, care, pentru locuitorii sectorului 3, e emblematică. Era una dintre cele mai bune școli și toți părinții se luptau ca ai lor copii să studieze acolo. Mergeam pe jos în fiecare zi 20 minute cu o parte dintre colegii de clasă, iar după terminarea orelor, ne petreceam timp îndelungat în Parcul IOR, care era lipit de gardul școlii. În unele duminici “norocoase”, când acumulasem mulți de 10, mama mă ducea în Târgul Vitan să-mi aleg pantofi sport și ceva cărți. Nu ai simțit sectorul 3 cu adevărat dacă, în copilărie, nu ți-ai luat măcar o pereche de jeanși din târg.
Aventura mea cu sectorul 3 nu s-a terminat odată cu anii de școală, ci a continuat zi de zi, lună de lună, an de an, după ce, într-o dimineață însorită de septembrie, am luat o decizie care urma să îmi schimbe cursul vieții: înscrierea în Partidul Național Liberal. Pentru mine, PNL a fost alegerea firească. Era și este partidul oamenilor cu ambiții pentru țară, promotori ai capitalismului, ai proprietății private, ai occidentalismului. Era 2 septembrie 2005, pe scena politică exista un guvern al Alianței DA, condus de premierul Tăriceanu, iar România abia își alesese președintele, pe Traian Băsescu. Nu cunoșteam pe nimeni în partid și nici nu știam ce presupune activitatea politică, dar am fost stimulată de discuțiile din casă referitoare la politică. Fiind pasionată de istorie, știam ce reprezintă PNL în istoria acestei țări și impactul pe care familia Brătianu l-a avut în nașterea României moderne. Preocupată dintotdeauna de binele din jurul meu și de impactul pe care îl pot avea în societate, am realizat că înscrierea într-un partid este primul pas pe care îl pot face pentru a-mi urma misiunea. Așadar am căutat pe internet sediul PNL Sector 3 și am ajuns la sediul PNL din Bălcescu, unde o doamnă secretară al cărei entuziasm lipsă era în contradicție cu stilul meu caracteristic, m-a redirecționat către sediul din sectorul 3, unde aflase că locuiesc. Pe vremea aceea, sediul era pe Strada Fildeșului nr. 2, pour les connaiseurs.
După o amendă primită în 311 de colegul care era cu mine și alte aventuri de localizare a sediului, am ajuns la locație, unde am dat de Brătianu, colegul care asigura secretariatul. Minunat de prezența noastră acolo și de buna intenție, ne-a întrebat în repetate rânduri cine ne-a trimis, ai cui suntem și ce vrem. L-am convins de inocența noastră și de bunele intenții, iar într-un final ne-a înmânat câte o adeziune, un statul al PNL și ne-a invitat să participăm în fiecare joi, de la ora 19:00, la ședințele cu membrii. Ani de zile, joia, pentru mine, era ziua dedicată ședinței de partid la sector. PNL Sector 3 reprezintă de mai mult de 15 ani familia mea, prietenii mei cei mai apropiați, comunitatea în care m-am dezvoltat și căreia am datoria să îi întorc binele.
Anii de facultate i-am petrecut intens între orele de curs, job-urile la privat și activitățile politice. Și acum mă întreb de unde aveam atâta energie. Îmi amintesc cum îmi schimbam turele cu colegele mele de la Policlinica la care m-am angajat încă din prima lună de studenție astfel încât să reușesc să ajung la ședințele sau evenimentele de partid. Chiar dacă a fost o perioadă extrem de încărcată, a pus bazele sănătoase ale omului politic care am devenit.
Am crescut treptat, pe baza prorpriilor performanțe. Prima funcție pe care am ocupat-o fiind cea de secretar al organizației de studenți a PNL București. Au urmat, de-a lungul anilor, o candidatură la nivel național pentru funcția de vicepreședinte, pe care am ocupat-o vreme de 2 mandate, iar, în 2013, am fost aleasă prima președintă femeie a Cluburilor Studențești Liberale.
În tot acest timp s-au derulat primele campanii electorale la care am participat ca membru în staff-ul de organizare, atât la nivelul Bucureștiului, cât și la nivel național. Este greu de descris ce simte o tânără studentă când ia parte la deciziile oamenilor politici, pe care înainte îi putea vedea doar la televizor. Anul 2009 a însemnat pentru mine și pentru PNL două lucruri importante: schimbarea liderului partidului, care a dus la o schimbare de paradigmă și prima mea candidatură la o funcție publică, cea de europarlamentar.
Mandatul lui Crin Antonescu a adus pe scena politică un nou tip de discurs, care și astăzi încă uimește. Preocuparea mea constantă pentru afaceri europene și relații internaționale a dus la prima mea candidatură la nivel european și astfel, cu sprijinul organizației de tineret, am devenit membru în board-ul LYMEC – organizația de tineret a liberalilor europeni, timp de două mandate. În toți acei ani, am reprezentat PNL la diverse foruri, ședințe, seminarii, acumulând experiență și know-how de la lideri europeni relevanți. Vreme de 4 ani am călătorit des în Europa, având acces îndeaproape la luarea deciziilor la nivel comunitar și înțelegând astfel mecanisme importante, negocieri și politici publice, care aveau să-mi îmbunătățească viziunea despre cum lucrurile trebuie făcute bine, sustenabil.
2014 – din nou un an de referință pentru PNL și pentru mine: candidatura la alegerile europarlamentare din partea PNL Sector 3 și a Tineretului Național Liberal. A fost una dintre cele mai importante experiențe politice din care am făcut parte. Luni întregi petrecute pe stradă, printre oameni, m-au făcut să înțeleg mai bine ce își doresc oamenii de la politicieni, ce nevoi au și cum se construiesc politice de stat.
Toamna lui 2014 a adus României primul președinte liberal, pe Klaus Iohannis – etnic german, primar al Sibiului și președintele Partidului Național Liberal. Îmi amintesc cu mândrie cum marile publicații internaționale titrau ce supriză a oferit poporul român prin alegerea făcută. A fost o onoare să fac parte din staff-ul de campanie, care neobosit, vreme de 5 luni, a străbătut toate colțurile țării, într-o luptă extrem de dificilă și murdară, cu un contracandidat cotat deja ca fiind președinte. Nu poți deveni un om de stat dacă nu îți înțelegi propriul popor, dacă nu petreci mult timp printre oameni, dacă nu le cunoști tradițiile, obiceiurile, așteptările și perspectivele. Trebuie să mergi să vezi cu ochii tăi cum arată o gospodărie din fiecare regiune istorică a țării, să vezi cât timp petreci pe drum între Iași și Timișoara, să înțelegi de ce este atât de importantă conectarea, la toate nivelurile. Trebuie să mergi să vezi un spital într-un oraș de provincie, o grădiniță în mediul rural și o școală la are copiii merg pe jos 7 kilometri, indiferent de vreme. Aceste principii m-au ghidat ani de-a rândul în activitatea mea politică, și le-am aplicat și la ultima mea candidatură, cea pentru funcția de deputat într-o circumscripție din țară.
Am mers împreună cu colegii mei, în fiecare județ al țării, am descoperit oameni și locuri, am învățat, am construit și am acumulat. Generația tinerilor cu care am crescut încă din vremea studenției, acum s-a făcut mare. Pas cu pas, ne-am dezvoltat, atât pe plan politic, cât și în carierele pe care le-am urmat. Dacă în trecut, cu 5-6 ani în urmă, eram consilieri de miniștri sau parlamentari, azi a venit momentul să fim noi cei care avem dificila misiune de a fi în slujba oamenilor. Spun dificilă pentru că deciziile noastre și modul în care acționăm, influențează viața oamenilor. Este o onoare, dar și o mare responsabilitate.
Pentru mine, Partidul National Liberal înseamnă toată viața. Aici am crescut, m-am dezvoltat, am învățat. PNL înseamnă familia mea, prietenii mei. Apartenența la PNL a început ca o pasiune și a devenit o vocație pe care o tratez cu toată responsabilitatea.
Toți acești ani de muncă, studiu și experiențe formatoare m-au adus în poziția de a obține, în 2020, funcția de subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne, prima mea funcție de demnitate publică la nivel guvernamental. Este o misiune într-un context complicat, dar plin de provocări.
Din dorința de a-mi continua, însă, misiunea începută cu mai mult de 15 ani în urmă, am hotărât că a venit vremea de a face un nou pas important în viața și în cariera mea și a echipei noastre. Cu multă încredere, hotărâre și devotament, vă cer sprijinul pentru a fi în fruntea filialei noastre, PNL sector 3.
Sunt liderul care unește, performează, respectă și perseverează. Cred în puterea echipei, și nu în liderul care acționează singur. Vă cunosc personal pe cei mai mulți, fie că m-ați văzut crescând, fie că am crescut împreună, fie că ne-am cunoscut recent.
Știu că sunteți echipa de care avem nevoie, pentru a consolida familia liberală a Sectorului 3.
Pregătirea mea politică este garanția seriozității mele. Un politician este bun și de încredere dacă are un fundament sănătos. Un om care are studii serioase, care a muncit și la privat nu doar la stat, care s-a maturizat natural și sănătos. Un tânăr crescut pe băncile școlii liberale, care nu a ars etape, care a înteles fiecare rol pe care l-a avut și care a apreciat tot ce a primit, nu doar în politică, ci și în viață, va întelege greutatea fiecarei decizii pe care o ia.
Filiala Sectorului 3 are multe de spus. Sunt ani mulți de muncă, de sacrificiu și de implicare pe care fiecare dintre voi le-ati depus. Nu de puține ori ați fost dezamăgiți, ați simțit că munca voastră nu este valoroasă, că dorințele și cuvintele voastre nu contează. Știu asta pentru că vin din rândurile voastre. Cum la fel de bine știu că pot schimba asta, că putem și vom fi din nou o forță, o voce puternică.
Fiecare dintre voi are dorințe și aspirații. Fiecare are un rol important pe care îl determinăm împreuna. Știu, simt și cred PNL Sector 3.
Haideți să ducem mai departe povestea noastră. De data aceasta, o scriem noi.
Povestea ta e și povestea mea.
A voastră,
Claudia
